Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )

Capitolul 18

Si am terminat si capitolul 18 si m-am gandit sa il postez mai repede de data aceasta :) va multumesc pentru comentarii, imi place sa vad ca sunteti interesati de povestea mea :) asta ma face sa imi dau seama ca totusi nu scriu degeaba :)  multumesc pentru asta :o3

P.S.Inainte sa cititi povestea ( daca vreti ) puteti asculta si melodia pe care am pus-o pentru voi , nu stiu de ce dar in timp ce scriam acest capitol era singura melodie la care ma gandeam , este de asemenea si una dintre preferatele mele :) Aa si sa  nu uit , nu ezitati sa va spuneti parerea :>..Va pup :*.Lectura placuta!:*

***Din perspectiva lui Harry ***

Fuck, m-a auzit, cum a putut sa se deblocheze asta in buzunar? Tocmai acum ? Ce ma fac ? Trebuie sa ma duc la ea , trebuie sa fac ceva , nu pot sa o las asa , trebuie sa ii explic situatia , dar nici macar  nu stiu ce sa ii explic , nu sunt genul care sa vorbesca despre asta in general ...dar trebuie sa ii vorbesc , nu stiu de ce dar trebuie...simt nevoia sa ii explic situatia ...

***Din perspectiva Samanthei***

Sunt trezita dimineata de o aroma de cafea  si prajiturelele acelea cu stafide pe care numai Tom stie sa le faca, dar nu vreau , nu vreau nimic , daca ar fii dupa mine as ramane in acest pat pentru totdeauna si as cadea intr-un somn adanc pentru totdeauna ,  sa uit de tot , si asta doar din cauza a ceea ce a trait aseara ,acel sentiment nu il mai poate schimba nimic.Cum a putut sa imi faca una ca asta ?Dupa toata acesta perioada petrecuta impreuna ?A fost doar teatru, saruturile acelea tandre , momentele acelea cand ma saruta in crestetul capului , cand ma lua in brate si imi soptea la ureche " nu o sa-ti mai dau drumul ", toate aceste momente care imi provocau mii de flututi in stomac ,  au fost doar un teatru ieftin din partea lui , nu vroia decat sa profite de mine si de inocenta mea, nu imi vine sa cred , din nou o lacrima imi curge pe obraz , trebuie sa ma opresc , trebuie sa ma opresc din plans, el nu merita lacrimile mele, niciun baiat nu merita lacrimile unei fete.

Imi sterg lacrimile si ma ridic usor din pat , imi iau telefonul de pe noptiera pentru a ma uita la ceas  dar atunci cand il deschid vad  peste 20 de apeluri de la Harry , ce s-a intamplat acum? Vrea sa imi vorbeasca urat pentru ca am ascultat conversatia sau vrea sa isi ceara scuze pentru ce am auzit ?Pufnesc intr-un ras ironic ,el nu este genul .. si chiar daca ar face asta  nu il voi ierta, ceea ce mi-a facut e mult prea mult pentru mine.

Aud cateva ciocanituri in usa si imi dau seama imediat cine poate fi .

"Scumpo te-ai trezit , vii sa iei micul dejun cu mine ?" spune Tom incet.Oricat de mult as vrea sa merg cu el la micul dejun nu pot ,nu ma simt in stare sa ma ridic din pat si nici nu vreau sa dau ochii cu Tom, este tatal meu si  ma poate citi ca pe o carte., isi va da seama din prima clipa ca mi s-a intamplat ceva si stiu ca isi va da seama ca Harry are legatura cu asta si nu vreau , nu vreau sa vorbesc cu Tom sau cu alcineva despre ce s-a intamplat , cel putin nu acum ,rana este prea recenta ...si doare prea rau incat sa pot vorbi despre lucrurile acestea.

"Nu imi este foame " spun eu incet si ma trantesc inapoi intre perne ,ma simt obosita, simt ca nu mai am energie si nici putere de a continua , de a ma ridica , de ce ma simt asa ?De ce oare Harry imi provoaca aceasta stare , si de ce tocmai eu ? De ce tocmai eu a trebuit sa il intalnesc?

"Esti bine scumpo ?" imi spune Tom si imi pot da seama din tonul sau ca este ingrijorat pentru mine ,   daca i-as spune care ar fi situatia probabil chiar ar avea motiv.

"Da , nu am nimic doar ca nu imi este foame in dimineata asta , nu ma simt asa de bine " spun eu incercand sa mint cu speranta ca Tom ma va crede.

"Bine scumpo cand vei vrea sa cobori , te astept jos , sa vorbim " spune Tom si imi pot da seama ca zambeste , face asta inca de cand ne-am impacat si am inceput sa vorbim despre orice, chiar daca nu am spus asta pana acum , ma simt bine si imi place sa il vad zambind de fiecare data , lucru pe care Tom se pare ca nu il va vedea la mine mult timp de acum incolo.

"Ok " reusesc eu sa spun si imi afund din nou capul in perne,  nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni vreau sa stau inchisa in camera pentru tot restul zilei si sa ma gandesc la cat de proasta am fost sa il cred pe Harry si sa accept sa am aceasta relatie cu el in ciuda a ceea ce se intamplase inainte nu imi vine sa cred , cat de naiva am putut fi, trebuia sa stiu ca Harry este la fel ca toti ceilalti , si ca nu se deosebeste cu nimic  de ei , doar de asta erau prieteni nu ?Dar am fost orbita de modul lui dragut de a se comporta , am fost vrajita , nu stiu ce s-a intamplat cu mine dar  s-a intamplat.

Telefonul imi vibreaza pe noptiera ,ma ridic sa ma uit , Harry este cel care suna ,pe ecran imi apare o imagine cu noi doi , trebuie sa sterg imaginea aceea si sa ii sterg numarul ,pacat ca il stiu pe  de rost, ma urasc pentru asta si pentru multe lucruri care tin de Harry.Telefonul mai suna de cateva ori si apoi se opreste , ador aceasta liniste , atunci cand suna el , simt  o durere puternica in stomac si in inima, nu stiu de ce nu stiu ce e asta dar este cea mai urata senzatie traita vreodata.

Iau telefonul in mana si ma hotarasc sa ii trimit un mesaj , stiu ca nu ar trebui sa fac asta dar chiar vreau sa nu ma mai caute niciodata , sa nu mai aud de el iar vara asta sa o petrec linistita alaturi de Tom si de prietena mea daca se hotaraste sa vina aici , apoi sa plec din acest loc  la sfarsitul verii sa ma duc inapoi in orasul meu , la facultate si sa uit pentru totdeauna de acesta persoana , vreau ca el sa ramana pentru mine doar o amintire urata si atat.Intru la mesaje  si incep sa tastez..."Nu ma mai suna , nu ma mai cauta intre noi totul s-a terminat , nu vreau sa mai aud de tine niciodata"

Au fost cele mai sincere cuvinte , erau spuse din inima chiar asa simteam dar daca asta vroiam acum cu adevarat de ce ma doare atat de mult sa le spun ?si mai ales  de ce mai astept atat pana sa trimit mesajul acesta?Mai ezit putin pana sa trimit dar apas "Trimitere" inainte ca Harry sa ma sune din nou ,trebuie sa inteleaga si nu vreau sa mai insiste .Nu trece 10 secunde si primesc un mesaj de la el.

"Vreau doar sa ne vedem , fie si pentru ultima data , vreau doar sa vorbim atat , iti jur ca nu ti se va intampla nimic, diseara pe plaja , ora 10 , te voi astepta acolo"

Citesc mesajul si nu stiu ce sa fac , nu stiu ce sa ii raspund , ma gandesc la faptul ca orice om merita  o explicatie , dar ce ma fac acum ? Sa ma duc sau nu ?Trag aer adanc in piept , ma mai gandesc putin inainte sa ii trimit mesajul pentru a fii sigura de ceea ce vreau sa fac si intr-un final tastez.

"Voi fi acolo."