Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )

Capitolul 10

Alergam pe plaja plangand, toate acele lucruri pe care mi le spusese Tom  se derulau acum in mintea mea , amintiri de acum 2 ani din ziua in care mama a spus ca tata a plecat " pentru o perioada nedefinita" , momentele cand plangeam in camera mea , cand ii simteam lipsa , cand mergeam in parc si vedeam fetitele cu tatii lor  si momentul acela cand am decis sa il declar pe tatal meu mort in mintea mea ,  am decis ca el nu mai exista pentru mine , cand am ars toate pozele cu el , toate acele amintiri , toate acele rani s-au redeschis.

Ma opresc din alergat  si cad in genunchi pe nisip , ma simt obosita , singura , tot ce vreau sa fac este sa plec , revederea cu Tom  nu a facut niciun bine ci a facut mai mult rau , a readus amintiri vechi pe care incercam sa le tin ascunse , bine inchise.Nu ma puteam oprii din plans , lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji in timp ce continuam sa stau in genunchi pe nisipul uscat si cu mainile incolacite in jurul abdomenului.Cineva se aseaza langa mine si o mana puternica si calda ma atinge pe umar.

"Esti in regula ?" ma intreaba , vocea aceea , era Harry , ma uit la el suspinand in timp ce lacrimile inca imi curgeau pe fata.Raman cu privirea atintita la el pentru cateva secunde , ochii lui ma priveau ingrijorati...Fara sa gandesc ceea ce fac il iau in brate si il strang cu putere  , incep din nou sa plang in hohote fara  sa am putearea de a ma oprii,  simt cum mainile lui se incolacesc in jurul corpului meu.

"Calmeaza-te, totul o sa fie bine " imi spune el incercand sa ma faca sa ma simt mai bine.Ciudat sau nu in bratele lui ma simteam protejata .Corpul lui emana o caldura care imi incalzea sufletul, incepe sa ma stranga si mai tare in brate si ma saruta in crestetul capului.

"Nu mai plange te rog " imi sopteste in timp ce incerca sa-mi adune parul de pe fata  dandu-l dupa ureche lasand la vedere fata mea udata de lacrimile care curgeau fara incetare.

Imi ia capul intre mainile sale si ma priveste in ochi.

"Linisteste-te ok ? totul va fii bine " spune el.Eu continui sa plang fara sa am puterea  sa ii raspund.

"Pot sa fac ceva pentru tine , orice, numai sa nu mai plangi ?"  ma intreaba el cu o urma de ingrijorare in voce.

"Du-ma departe , departe de aici , unde sa nu ma mai gandesc la probleme , sa nu ma mai gandesc la nimic , poti face asta?" Ce a fost in capul meu? Tocmai am rugat un strain  sa ma duca undeva departe ? Chiar daca eu si Harry ne-am mai intalnit , poate si in circumstante mai putin agreabile  pentru mine tot un strain ramane , cu toate ca acum s-a schimbat ceva , nu mai imi este frica , nu mai tremur in preajma lui , la atingerea lui.

Ma priveste in ochi uimit si el probabil de ceea ce am zis si apoi imi zambeste putin , se ridica in picioare  si imi intinde mana sa ma ajute sa ma ridic  , ii dau mana iar el ma trage in picioare mai aproape de corpul lui.

"Esti sigura ca vrei asta ?" ma intreaba el incet .

"Da" spun eu stergandu-mi lacrimile.

"Ai incredere in mine ?" spune el ridicandu-mi barbia astfel incat sa il privesc in ochi.

"Da"raspund eu din nou  acum privind in ochii lui verzi.

"Atunci sa mergem " spune si ma trage incet  dupa el pe plaja.

Soarele apunea incet si se oglindea in apa , cateva pasari zburau spre asfintit ... Iar eu ?Eu mergem pe plaja alaturi de un baiat de care obisnuiam sa imi fie frica , si acum ? acum nu stiu ce simteam, nu stiu de ce l-am rugat  sa ma duca in alt loc , nu stiu de ce i-am spus ca am incredere in el , poate ca asta simteam pe moment , poate am zis adevarul sau poate nu, tot ce stiu este ca o voce in capul meu imi spunea ca am facut o greseala , dar nu ii dadeam  atentie  sau cel putin corpul meu pare sa nu asculte , pasii mei ii urmau pe ai lui  pe un drum pe care numai el il stia ,  eram ca si in transa , dar nu mai conta nimic , vroiam doar sa plec cat mai departe de casa lui Tom , sa uit , iar in momentul asta Harry era singura mea salvare .