Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )

Capitolul 5

Ma trezesc dimineata cu inca o bataie in usa de la Tom , am inceput sa ma obisnuiesc.

"Sam esti bine ?Te-am vazut aseara ca alergai pe scari si apoi am auzit ca ai trantit usa , nu am vrut sa  vin dupa tine  deoarece am crezut ca esti mult prea suparata sa vorbesti , ai patit ceva ?" 

"Sunt bine nu trebuie sa te ingrijorezi sau ma rog cel putin nu te preface ca iti pasa " spun eu pe un ton urat.

"Nu mai imi vorbii asa te rog, ti-am mai spus atunci cand esti pregatita ,hai sa vorbim.. Dar pana atunci ..nu  vrei sa mananci ceva ?" spune el .

"Nu, poti pleca acum "Spun eu pe acelasi ton.

"Bine cand ti se face foame poti sa cobori ,eu o sa ies putin" spune Tom si il pot auzi cum se indeparteaza de usa .Intr-un fel e bine ca pleaca , o sa stau singura o vreme si nu o sa mai ma gandesc la diferitele moduri in care as putea sa il evit.Ma duc pana la baie, imi fac un dus, timp in care imi reamintesc de evenimentele din seara precedenta , scutur din cap incercand sa uit , sper sa nu mai dau niciodata peste persoanele acelea , de aceea  imi promit mie ca nu voi mai iesii niciodata seara.. neinsotita... nici nu cred ca va fii nevoie sa imi promit pentru ca voi pleca de aici asta mi-am propus inca de cand am venit dar observ ca am cam pierdut timpul degeaba fara sa fac nimic in acest sens.Ma imbrac repede cu ce gasesc si ies din camera dar nu inainte sa ma uit sa  vad daca Tom este prin preajma. Nu aud nici-o miscare asa ca pornesc incet pe hol, cobor scarile la fel de incet si ma indrept spre bucatarie , caut in frigider ceva de mancare si ma asez la masa. Continuam sa ma gandesc la ce se intamplase seara trecuta , scutur din cap incercand sa imi sterg acele imagini din minte dar nu pot, in ciuda tuturor chestiilor ma tot gandesc la Harry, la modul in care mi-a dat drumul parca se intampla ceva cu el , imediat ce i-am pronuntat numele si-a schimbat expresia fetei probabil asta era si problema faptul ca ii stiam numele. Pierduta in ganduri nu mi-am dat seama imediat ca suna cineva la usa , ma ridic sa vad cine e iar in fata usii imbracat in negru , cu parul lui carliontat si ochii lui verzi incomparabili  statea el , Harry. Se uita in casa prin usa de sticla si ma zareste, eu ma intorc rapid in bucatarie nestiind ce sa fac , cum sa reactionez,  corpul incepe sa imi tremure fara control si o serie de intrebari imi tulbura gandirea, "Daca a venit sa termine ce  a inceput aseara ? Daca nu ii deschid usa oare o va sparge si va intra ?si daca o deschid , oare ce va face ? Nici macar Tom nu este acasa ca sa ma salveze...acesta era unul din putinele momente in care vroiam ca Tom sa fie aici , si nu era..  nu stiam ce sa fac , nu stiam cum sa reactionez dar pana la urma fara sa gandesc ma indrept spre usa  inca tremurand, nu stiu ce a fost in capul meu incat  sa fac asta , cred ca  nimic , pur si simplu corpul meu nu ma asculta, am deschis usa incet si cu o voce tremuranda am intrebat: "Ce vrei?".

"Am venit sa imi cer scuze  pentru comportamentu meu de seara trecuta , nu stiam ce fac,bausem si.. pur si simplu ... nu stiu..."spune el incurcat , probabil sa isi ceara iertare nu era punctul sau forte.

"Este in regula " mint eu .Bineinteles ca nu era in regula dar nu puteam sa spun alceva imi era teama ca ar putea sa imi faca rau si de data asta chiar nu aveam scapare.Ma priveste un timp fara sa spuna nimic, ochii lui erau rosii , iar fata obosita , ca si cum nu dormise toata noaptea, poate chiar asta se si intamplase.Un gand imi trece prin minte, nu am rezistat asa ca am intrebat direct.

"De unde stii unde stau ?"

"Te-am urmarit seara trecuta " imi raspunde fara sa ma priveasca in ochi.Acum chiar nu stiam ce sa mai zic, credeam ca daca fug de el o sa scap dar se pare ca nu a fost chiar asa, acum ce ma fac? daca va venii mereu la casa asta? daca isi va aduce si prietenii aici ? mai ales pe acel Jace ..

"Nu voi spune nimanui " spune el  ca si cum mi-ar fii citit gandurile.

" Poftim ?" spun eu putin uimita de ceea ce tocmai am auzit.

"Nu voi spune nimanui ca stiu unde stai " spune el continuand sa se uite in alta parte.

"Multumesc " raspund eu incet, fara sa gandesc.Continuam sa mai stam un timp asa in fata usii, era o situatie destul de penibila, nimeni nu spunea nimic si fiecare continua sa se uite in alta parte.

"Pai o sa cam plec atunci " spune el putin incurcat in cele din urma. Sincera sa fiu asteptam de ceva timp momentul asta, chiar vroiam sa plece cat mai repede, vroiam sa si uite unde stau , sa uite ca exist sau ceva, ceea ce cred ca se  va  si intampla.

"Bine" reusesc eu sa spun. El isi ridica privirea ,se uita la mine pentru ultima data iar mai apoi se intoarce si pleaca.Inchid usa si ma intorc in bucatarie , socata de cea ce tocmai s-a intamplat, nu imi venea sa cred ca Harry a venit la mine la usa sa isi cera scuze pentru seara trecuta, a fost un gest .. dragut pot spune dar tot nu pot sa uit spaima prin care am trecut, scuzele lui nu au indreptat cu nimic situatia, inca ma simt rau cand imi amintesc de seara trecuta.Sper doar ca aceste amintiri urate sa treaca si din nou sper sa nu il mai vad pe HArry sau pe prietenii lui vreodata , si sper ca si eu sa pot sa plec de aici e tot ce vreau in momentul asta si nu o sa renunt. In timp ce ma gandeam la ce as putea face sa plec de aici  aud usa de la intrare iar apoi il vad pe Tom intrand in bucatarie  cu doua pungi pline in brate, se uita la mine  zambind dar eu trec pe langa el  fara sa il bag in seama  si ma duc direct la mine in camera.  " Inca putin " imi spun ,"inca putin si poate o sa plec de aici in sfarsit "...