Ajung acasa si imi deschid laptop-ul si intru direct pe blog-ul meu .Nu am mai intrat de mult, acolo puteam sa scriu ce voiam si nimeni nu stia cine sunt.Acolo puteam sa imi pun sentimentele pe tava , sa exprim ceea ce simt, fara sa am teama ca cineva ar putea sa descopere cine sunt si sa foloseasca asta impotriva mea pentru a ma ataca.Trag aer adanc in piept si incep sa scriu ce am pe suflet .
Iubirea ? Ce este ea defapt ? Nimeni nu stie...Eu una credeam ca stiu asta ... intotdeauna am crezut ca iubirea adevarata este aceea cand indraznesti sa ii spui celui de langa tine ca il iubesti , avand convingerea ca el niciodata nu te va rani , ca te va pune mereu pe primul loc, cand pui binele lui mai presus de toate , cand crezi in cel de langa tine ,cand crezi ca nu te va insela , nu te va dezamagii niciodata.Cand poti ierta din tot sufletul...chiar daca ti-a gresit si chiar daca ti-a facut rau tu continui sa il iubesti la fel ca in prima zi , nu se schimba nimic .De ce? Nu avem raspuns pentru asta sau cel putin eu pana acum nu am gasit un raspuns logic ,pur si simplu ...Ce mai e iubirea? Iubirea este atunci cand simti dorul acela puternic ,dorul acela care te macina pe interior, fara explicatie , doar iti e dor de persoana in cauza ,,de comportamentul sau , de afectiunea sa , de vorbele lui , de privirea lui ... de tot...si nu in ultimul rand nevoia ... nevoia imbratisarilor , saruturilor , vorbelor dulci soptite la ureche " tu ma faci fericit" ...sunt atat de multe lucruri care ar putea defini iubirea... dar sunt doar definitii, atunci cand citesti totul ti se pare simplu ... dar nu este deloc asa atunci cand traiesti cu adevarat iubirea , vei vedea ca totul este schimbat dupa lucrrile bune si frumoase urmeaza cosmarul ... certurile , ranirile , vorbele urate spuse la nervi , dezamagiri , infidelitate... glume proaste... toate astea duc la distrugerea persoanei care iubeste .. asa ca in concluzie ... iubesti ?Pregateste-te sa fi ranit?Esti pregatit sa iubesti ?Fi pregatit sa suferi....Si oricine ar spune ca stie ce este acea iubire ,sa se gandeasca de doua ori inainte pentru ca nimic nu este ce pare a fi , da iubirea este cel mai pur si frumos sentiment dar pentru a ajunge aici trebuie sa trecem mii de obstacole si putini reusesc sa le faca fata si sa pastreze acea iubire vesnica de care toti auzim dar este la fel de rara precum ploaia in desert...
Dupa ce termin de scris aceste lucruri , cu lacimi in ochi ce-i drept, postez " discursul " si inchid laptop-ul ma schimb repede in pijamale si ma bag in pat , ca de fiecare data gandindu-ma la evenimentele din seara aceasta ... ma gandesc oare ce a vrut Harry sa imi spuna atunci cand m-a strigat .. si ma gandesc la modul cum ma striga ...Sammy... este prima persoana care imi spune asa ... e atat de ciudat si simt acei fluturasi in stomac cand face asta ...de ce nu pot ,pur si simplu sa nu mai simt asta ? Sa uit de el si sa uit ca exista ?..Poate pentru ca apare mereu in locurile in care sunt si eu ...Gandindu-ma la asta incontinuu genele incep sa mi se ingreuneze si incet -incet inchid ochii si ma las purtata de vise...
*****
Aud usa dormitorului si deschid ochii imediat ,Maddie mergea incet presupun ca nu voia sa ma trezeasca , ma uit la ceasul de pe birou si vad ca este ora 2 dimineata, inchid ochii la loc rapid cand aud ca Maddie se indreapata spre partea mea de pat , simt cum sta langa mine in picioare si ma priveste , stiu ca are obiceiul asta ciudat de foarte mult timp.. probabil acum o face si pentru ca se simte vinovata pentru seara asta... dar nu conteaza continui sa ma prefac ca dorm nu am chef sa ma trezesc si sa incep sa ii ascult aberatiile pur si simplu nu vreau asta acum ... o aud cum se schimba si se baga in pat langa mine stingand inainte veioza de pe noptiera din partea ei.Mai astept 20 de minute si apoi ma ridic din pat ,imi iau halatul de pe scaunul de la masuta de machiaz si ies afara , nu mai aveam somn asa ca ma decid sa ma duc in bucatarie sa beau putina apa ...iau paharul si imi torn putina apa... dar inca nu vreau sa ma intorc sus asa ca imi las paharul pe masa si ies incet afara coborand scarile de la casa si aleg sa merg cu picioarele goale pe nisipul rece al plajei.
Se simtea atat de bine , ma simteam asa libera ... inspir adanc adulmecand mirosul marii si inchid ochii ascultand valurile care sunt destul de agitate in seara asta... parca ar fi in contrast cu starea mea de spirit...
In acel moment cineva se opreste langa mine , stiam cine este... de aceea nici macar nu vroiam sa ma intorc.. pur si simplu taceam si ma uitam in gol ... spre un punct fix numai de mine stiut ... nu voiam sa ii vorbesc , defapt nici macar nu stiam ce sa ii spun .. cum puteam sa incep ? Imi pare rau ca ti-am intrat in camera si am dat buzna in laptop-ul tau ca sa vad conversatiile tale private cu iubita ta cu care m-ai inselat in tot acest timp .. si in tot acest timp am fost bataia ta de joc .. a ta si a prietenilor tai ? Nu nu puteam spune asta ... pentru ca durea numai cand ma gandeam la asta ... dar la momentul cand voi spune asta... va fi si mai dureros asa ca prefer sa tac si sa privesc in larg .... poate asa va pleca .. sau nu ...
"Pot sa ma asez langa tine ?" ii pot auzi vocea soptita.
"Faci ce vrei " spun eu indiferenta chiar daca incercam totusi sa par asa , simtam in stomac un gol imens care nu putea fi explicat in cuvinte .. numai in prezenta lui simt asta.
"Bine " spune el si se aseaza langa mine pe nisipul rece.
Continui sa nu ma uit la el ... chiar daca simt nevoia sa fac asta sa ii vad chipul acela angelic ... ochii sai ... zambetul acela ... chiar daca probabil acum nu imi va zambii.
"De ce nu ma privesti ?" ma intreaba el , simt ca el ma priveste ... dar eu nu am de gand sa fac asta nu vreau sa il privesc in ochi stiu ca o singura privire de-a lui ma va topii si nu vreau sa ma inmoi vreau sa continui sa fiu dura , numai asa voi putea sa il uit.
"Nu vreau " reusesc sa spun.
"Iti inteleg supararea "
"Ma bucur " spun eu pe un ton dur...
Pentru un moment niciunul dintre noi nu mai spune nimic , amandoi ne uitam in directia valurilor si tacem ...
"Cateodata stau si ma gandesc ce ti-am facut incat sa merit asta ?"spun eu intr-un final , nu intentionam sa spun asta dar in ultimul timp gandesc cu voce tare cam des.
"Nimic" raspunde el dupa cateva secunde de tacere.
"Atunci ?" intreb eu si continui sa ma uit in aceeasi directie , nu pot face conversatie daca il privesc in ochi .. dar nici nu pot sa nu intreb ...am nevoie de raspunsuri.
"Nu stiu ce a fost in capul meu , e singura explicatie "
"Ea stie ?" intreb eu fara sa gandesc , din nou.
"Banuieste ca a fost ceva intre noi in lipsa ei "
Eu nu mai spun nimic doar bufnesc intr-un ras fals , banuieste ... asta e tot ce poate spune ... e atat de nepasator asa cum as vrea si eu sa fiu in momentul asta .. dar nu se poate ...
"Imi pare rau ca te-am cunoscut si ca ai aparut in viata mea " in momentul cand spun asta ma ridic si plec de langa el , nu mai vreau sa stau sa ascullt ce are de zis , ma indrept agale spre casa si urc incet pana in camera mea .Cand ajung dau draperia la o parte si ma uit pe plaja in directia unde am fost mai devreme ... el era acolo, in aceasi pozitie ,nemiscat , continua sa se uite la mare ... oare ce este in gandul lui ?, Daca mi-a facut asta de ce vine mereu dupa mine , de ce nu ma lasa in pace? Inca nu a terminat gluma aceea proasta sau inca regreta ? Nu mai inteleg nimic , absolut nimic.Maddie se intoarce spre geam si deschide ochii ...casca putin si se ridica incet ...
"Sam .. ce faci acolo ..?"
CITEȘTI
Maybe...Someday...( A Harry Styles Fanfic )
Fanfiction"De ce trebuie sa-mi petrec vacanta de vara la el ?" o intreb eu pe mama suparata in timp ce priveam cum picaturile de ploaie se preling pe geamul masinii. "Pentru ca nu ai vorbit cu tatal tau de aproape 2 ani .De cate ori sa-ti spun ? Chiar daca e...
