O Nouă Direcție

1."Ascultă aici, cancer cu picioare. "

Nina POV

Mâinile îmi tremură în timp ce încerc să-mi aleg ținuta pentru această seară. Am câteva lacrimi în colțul ochilor, dar mă țin atât de tare să nu le eliberez pentru a nu-mi ruina machiajul la care am lucrat mai bine de o oră. Nu am avut niciodată atât de multe emoții, iar faptul că părinții mei vor fi acolo mă face să mă simt și mai tensionată. Dacă voi face chiar și un pas greșit, îmi voi dezamăgi mama. Dacă voi cânta o notă greșită, îmi voi dezamăgi tatăl. Sunt prinsă între ciocan și nicovală.

Îmi trag nasul și continui să îmi stabilesc ținuta. Trebuie să fiu în ton cu Luisa și Mellody. Știu că și ele au emoții la fel de mari precum ale mele, dar eu sunt sora cea mică. Ce-i drept, mai mică cu cinci minute, dar se pare că tot se pune. Mereu am fost tratată precum un copil, iar la șaptesprezece ani nu mai suport. Trebuie să arăt că sunt un adult ce se poate descurca în orice situație.

De îndată ce îmi aleg hainele potrivite plec direct în cabină pentru a mă schimba. Precum celelalte două fete, am ales o combinație de haine în alb și albastru, întru cât acum port o fustă scurtă în cloș, albastră, și un maiou alb. Încalț o pereche de pantofi stiletto albi, cu două barete albastre, iar părul mi-l prind într-o coadă sus și las să cadă într-o parte.

După ce sunt gata mă întorc la fete. Mellody poartă o fustă lungă și vaporoasă, albastră, despicată pe un picior, și o bluză albă cu mâneci scurte. Este încălțată cu niște sandale cu toc de un albastru închis, și ca de obicei, cu părul ondulat. Ea urăște plăcile de păr. Îl are în bucle naturale. Trăsătură de familie bănuiesc, având în vedere frica pe care o are unchiul Harry față de plăcile de păr. Luisa e îmbrăcată cu o pereche de blugi albaștrii cu talie înaltă, un top negru și un sacou alb pe deasupra. A a sortat de asemenea o pereche de sandale albe, părul fiindu-i întins cu placa.

- Sunteți pregătite? Întreb cu vocea tremurândă în timp ce le privesc pe amândouă în ochi. Sora mea a moștenit ochii tatei. Ai naibii de albaștrii. Eu îi am pe ai mamei, simpli și căprui. Mellody pe de altă parte îi are pe ai mamei ei, albaștrii și mari.

- Mor de emoții. Spune sora mea, scuturând din cap. Orice greșeală mică pe care o vom face ne va fi scoasă pe gât de mama și tata acasă. În sfârșit cineva care să mă înțeleagă.

- Mie-mi spui. Tata e obsedat. M-a pus să cânt fiecare notă în parte toată noaptea trecută. Încă nu știu cum de mai sunt încă trează. Comentează Mellody, chicotind.

Zâmbesc și eu la rândul meu, apoi când îmi rotesc privirea prin culise îi observ pe Scott și Edy vorbind. Poartă la rândul lor culorile stabilite. Scott este ca de obicei îmbrăcat cu cămașă, de data aceasta albă, pantaloni albaștrii și teneși albi. Și el are de asemenea ochii căprui, iar părul îl are șaten, precum al meu. Singura care și-a vopsit părul vreodată dintre noi trei este Luisa, care și-a făcut vârfurile blonde. Își dorea să fie ca mama.

Mă îndrept cu pași mici către ei. Purtând tocuri sunt în sfârșit la fel de înaltă ca și Edy, și încă scundă față de fratele meu. E mai înalt și decât tata, cum a crescut el așa de mult? Și sora mea la fel. E la fel de înaltă ca tata. 

- Hei, băieți. Cum sunteți? Spun, privindu-mi fratele. Pe Edy îl urăsc. E cel mai nesăbuit om de pe întreaga planetă, poate din Univers. Mă enervează încă de când eram doar niște copii, iar de când fratele meu nu îl mai acompaniază la farsele pe care mi le face, a devenit și mai rău. 

- Suntem bine. Răspunde Edy rânjind. Dar tu, dovlecel?

- Ascultă aici, cancer cu picioare. Nu-mi mai spune așa! Bine? Și dacă îmi faci vreo fază pe scenă, nici măcar unicornul banană nu te va mai ajuta să scapi! Îi spun printre dinți, țintindu-l cu degetul în piept.

- O, haide. Chiar trebuie să-mi amintești de fiecare dată când vorbim de prietenul meu imaginar de la doișpe' ani?

Nu îi mai răspund. Îi întorc spatele și după ce îi urez Succes fratelui meu, mă întorc la fete.

- Iar te-a alintat? Întreabă Mellody, râzând. Aprob din cap și îmi strâng mâinile la piept nervoasă.

- Și iar i-ai spus de Domnul Banană? Râde Luisa.

- Normal că da, ce întrebare e asta? Pufăi, rotindu-mi ochii.

La scurt timp suntem chemați pe scenă. Dacă încă nu ați înțeles ce se tot petrece și pentru ce ne tot agităm atât, ei bine, suntem la X Factor. În finale. Trebuie neapărat să câștigăm. Trebuie. Și trebuie să o facem pe merit, nu din cauză că părinții noștrii sunt cine sunt. Nu vrem să câștigăm din cauza a cine suntem, vrem să câștigăm din cauza a ceea ce putem face. Putem cânta.

Să cânți și să dansezi în același timp poate fi al naibii de greu, dar cu ajutorul părinților noștrii ne-am învins greutățile și acum o putem face fără probleme. Însă emoțiile stau în faptul că am putea face un pas greșit, sau am putea cânta fals. Se poate întâmpla orice.

În seara finlelor am decis că vom cânta melodia fostei trupe One Direction, cea a părinților noștrii, Drag Me Down. Vom cânta fiecare, vers cu vers, refren cu refren. Dansul este făcut special pentru el, iar acum că mă gândesc la asta, îmi amintesc că am tocuri. La naiba! Dacă îmi rup vreun picior?

Sentimentele pe care le am în timp ce cânt alături de prietenii mei sunt imense. Sunt pline de mândrie. Adică, am reușit să ajungem până aici împreună. Fie că vom câștiga sau nu, noi vom rămâne o echipă. Ar fi bine dacă ne-am alege și un nume de trupă. La asta ne vom gândi cu siguranță mai târziu. În tot acest timp, părinții noștrii ne analizează în detaliu. Ochii lor nu au plecat niciodată de pe scenă, ceea că mă cam sperie.

Spre bucuria noastră și a alor noștrii, totul a decurs bine. Nici un pas greșit, nici o notă cântată prost. Sunt atât de fericită încât i-aș putea zâmbi lui Edy. Deci vă puteți da seama, corect? Ne prindem de mâini și facem cu toții o plecăciune, așteptând comentariile juriului. Toate sunt sfaturi foarte bine venite, complimente și o mulțime de urale de bine.

Chiar înainte de a ne retrage înapoi în culise, Edy ne oprește pe toți și cere prin microfon publicului să facă liniște în sală. Atât mama și tata, cât și unchiul Harry și mătușa Caroline se îndreaptă de spate. Ce are de gând să facă?

- Știu că e brusc și probabil va șoca pe mulți dintre fani, dar am un anunț foarte important. În timp ce vorbește se îndreaptă lent către mine, rânjind.

- Ce ai de gând? Întreb încet, privindu-l pentru prima oară în ultimii doi ani în ochi.

- Vreau doar să fac public acest lucru. Nu vreau să se afle din alte surse. Vine lângă mine și își așează mâna de după talia mea. Asta nu se va termina bine.

- Încetează. Mormăi fără să fiu auzită.

- V-o prezint pe iubita mea, Nina Tomlinson.

*