O Nouă Direcție

33."Arată-i ce a pierdut."

Nina POV

Cu lacrimi în ochi alerg prin mijlocul sălii dansante și ajung pe balconul uriaș, unde spre norocul meu nu se află nimeni. Îmi sprijin mâinile de balustradă și îmi plec privirea, lăsând câteva lacrimi să cadă pe gresia rece. Frigul s-a lăsat deja și încep să tremur, însă la scurt timp un material gros îmi este așezat pe umeri și o îmbrățișare de la spate mă face să înghit în sec.

- Ești ok? Vocea lui Dylan îmi răsună în ureche, iar după ce mă întorc și îmi aranjez mai bine sacoul lui pe umeri observ că distanța dintre noi e aproape inexistentă. Nu se clintește din loc, așa că rămân acolo, privindu-l de jos. Îmi mângâie obrazul în timp ce îmi șterge o lacrimă, apoi mă fixează cu o privire blândă.

- Nu. Mormăi, plecându-mi privirea. Eu și Edy am avut cea mai urâtă ceartă și ne-am aruncat cuvinte îngrozitoare. Nu credeam că poate fi așa.

- Este unul din momentele în care vezi cum sunt unii oameni cu adevărat. Spune calm, trăgându-mă într-o îmbrățișare adâncă. Dar haide, nu vrei să fii supărată. Începe de îndată. Arată-i ce a pierdut.

Rânjesc și îi după ce îi înapoiez sacoul îl iau de braț și intrăm în sală, direct pe ringul de dans unde cuplurile savurează un dans lent. După ce mă îndeamnă la o piruetă, îmi prinde talia și mă trage mai aproape, prinzându-mi mâna stângă gentil într-a lui. Ne zâmbim reciproc și privirea îmi fuge în partea opusă a ringului de dans unde Edy dansează cu Maddie. Mă încrunt de îndată și atunci când privirile noastre se intersectează, îl tratez cu o simplă încruntătură.

- Ignoră-l. Îmi spune Dylan, îndemnându-mă la o altă piruetă.

- Asta plănuiesc. Îi zâmbesc, iar după câteva secunde îi vorbesc din nou. Scuze pentru pumnul pe care l-ai primit.

- Am trecut prin mai rele, iubito. Un pumn în stomac nu mă afectează atât de tare.

Chicotesc, iar pe tot parcurul dansului am continuat să vorbim și să ne cunoaștem mai bine. Imediat ce melodia lentă se termină, ne așezăm la masă pentru aperitive. O văd imediat pe Emma alergând către mine. Mă îmbrățișează, apoi se așează pe scaunul din liber din stânga mea.

- O, scumpo, îmi pare atât de rău. Am auzit ce s-a întâmplat între tine și Edy. Nu-l credeam așa! Exclamă dezamăgită ultima propoziție.

- Nici eu, Emma. Oftez, apoi mă așez mai bine pe scaun. Dar nu e nimic. Dylan aici de față este un foarte bun umăr de sprijin. Spun, îmbrățișându-i mâna șatenului și așezându-mi capul pe umărul lui.

- Mă bucur să aud asta. Spune rânjind, sărutându-mi fruntea.

- Și eu la fel. Exclamă fericită Emma, îmbrățișându-ne de la spate. Eu am fugit și la ceilalți invitați. Voi distrați-vă.

Ne trimite un sărut în aer și apoi pleacă pe ritmul muzicii către Scott și Mellody, ce sorbeau din paharele de șamapanie într-un colț mai retras. Privesc ceasul de la telefon și observ că e trecut de miezul nopții. Nu avem să mai stăm decât câteva ore, așa că mă ridic și mă scuz lui Dylan pentru a merge la baie. Ies din sala dansantă și merg la baia de la etajul superior pentru a nu fi deranjată, iar de îndată ce intru încep să-mi aranjez părul.

Câteva minute mai târziu ușa se deschide și Edy dă buzna înăuntru, îmbrățișându-mă. Îmi înconjor mâinile în jurul gâtului său și îi răspund zâmbind la îmbrățișare, apoi îl sărut scurt. Când vreau să vorbesc îl văd cum scoate un șervețel din buzunar și începe să-mi șteargă fruntea.

- Edy! Ce naiba?! Îmi ștergi fondul de ten. Spun, lovindu-l peste mână.

- Șterg balele idiotului, doar nu vrei să te infectezi. Crezi că nu l-am văzut cum te-a pupat pe frunte? Îmi rotesc ochii la remarca lui.

- Cum merge cu Maddie? Întreb încruntată, gata să merg după ea în caz că a făcut ceva exagerat.

- Mai greu decât aș fi crezut. Fetița asta e mai dubioasă decât credeam. M-a luat cu replica Dacă ai fi un muc, m-aș scobi mereu în nas.

- O, Doamne. Râd, mângâindu-i obrazul. Eu n-am probleme de genul.

- Vezi să nu ai probleme de alt gen. Spune sceptic, iar eu îmi rotesc din nou ochii.

- Sper doar ca Ellen să fie de acord cu emisiunea aia cât mai repede pentru că dacă impotentul ăla încearcă să mă sărute nu răspund de faptele mele.

- Crede-mă, iubito, nici eu.

- Haide Edy, trebuie să ne întoarcem. Suntem plecați de prea mult timp.

- Te iubesc, scumpo.

- Și eu te iubesc, Edy.

Ne sărutăm, apoi mă lasă să plec prima, întrucât ajung înapoi înaintea lui. Nu putem decât să sperăm că nu vom ajunge prea departe cu frații Swift și că vom reuși să le dăm în vileag familia înainte ca eu și Edy să ne certăm cu adevărat.

*