O Nouă Direcție

37."Ce e iubirea la vârsta voastră?"

Edy POV

Durerea de cap pe care o am mă face să-mi fie greu până să și gândesc, așa că mai stau câteva momente cu ochii închiși, folosindu-mi între timp toate celelalte simțuri pentru a-mi da seama unde sunt. Nu-mi amintesc nimic. Ultimul lucru vizibil în memorie este faptul că am plecat către emisiunea lui Ellen. Asta înseamnă cumva că i-am descoperit pe nenorociții ăia de Swift și că am băut prea mult la petrecerea de după?

Mârâi atunci când încerc să-mi mișc mâna dreaptă și îmi dau seama că am ceva pe ea, așa că mă chinui să îmi deschid ochii. Luminile puternice de deasupra mea mă fac să îi închid imediat înapoi. După câteva minute în care repet aceeași mișcare, reușesc să mă acomodez cu lumina. Privesc imaginea din fața mea și tot ce pot observa e piciorul meu în ghips până deasupra genunchiului, ținut ridicat de o fașă albă.

Îmi analizez cu atenție și restul corpului și observ că mâna mea stângă se află în aceeași situație. Îmi este legată cu același tip de fașă deasupra pieptului. Mă uit în jurul meu și abia acum îmi dau seama că mă aflu într-o cameră de spital.

Pereții albi și monotoni ce mă înconjoară parcă mă demoralizează pe minut de trece. Lângă patul în care mă aflu, pe partea stângă, se află o noptieră micuță, de aceeași nuanță de alb precum pereții, și un scaun gol. Ușa e la doar câțiva pași de mine, iar în fața mea poate zări un televizor. Alte câteva plante sunt puse la ferestrele din partea dreaptă a salonului, iar un mic paravan destinat preschimbării pacienților la externare se află în colțul apropiat.

Îmi cobor privirea la mâna mea dreaptă și atunci când observ branula ce-mi e infiltrată în piele și serul fiziologic ce-mi curge prin vene, țip cât de tare pot în timp ce rămân nemișcat și cu privirea blocată pe picăturile ce se scurg la un interval precis de timp prin tub.

Aud cum ușa se deschide și simt cum cineva se apropie de mine pe partea stângă.

- Dacă vrei să te aflii în câmpul meu vizual te sfătuiesc să vii pe cealaltă parte a patului pentru că eu nu-mi iau privirea de pe branula asta nici mort! Spun totul într-o răsuflare.

- Ești bine? Te doare ceva, frumosule?

Pot observa la scurt timp cum o tânără asistentă se apropie de mine, așezându-se ușor pe marginea patului. Îmi zâmbește șarmant, dar eu încă nu-mi pot lua ochii de pe chestia din mâna mea.

- Te rog din adâncul sufletului meu, scoate branula aia din mine.

Ea doar chicotește și îmi mângâie brațul, însă odată ce degetele ei îmi ating pielea vânătă inspir puternic și las un mic țipăt feminin să iasă.

- O să mă prefac că n-am auzit asta. Spune ea zâmbitoare. Ești bine? Cum te simți?

- De parcă am fost lovit de o mașină. Mormăi, concentrându-mă să-mi folosesc vocea cea groasă.

- Asta pentru că tocmai asta s-a întâmplat. Spune ea încă veselă. Cine naiba zâmbește când dă o asemenea veste?

- Cum s-a întâmplat?! Când?!

- Calmează-te, arătos mic ce ești. Spune ea, așezându-mi o șuviță de păr. A fost acum două zile. Ai fost într-o mică comă, dar se pare că totul e în regulă acum. Aparent limuzina voastră a fost lovită din plin. Părinții voștrii au spus că erați pe drum către emisiunea lui Ellen.

- Nina e bine?! Spun, gata să mă ridic și să plec în căutarea ei, însă o durere năucitoare mă lovește în zona coastelor, așa că mă așez la locul meu.

- Ia-o ușurel, tigrule. Ești plin de vânătăi și ai două coaste rupte. Ai nevoie de odihnă.

- Am întrebat ceva. Murmur printre dinți, privind-o în ochi pentru prima oară.

- Iubita ta este în comă. La fel și sora ta.

Șocul de pe fața mea nu exprimă decât dorința de a mă evapora. Nina. E. În. Comă. Iubita mea încă nu s-a trezit!

- Vreau să o văd! Spun deodată, prinzând cu toate puterile mele încheietura tinerei.

- Uite, ascultă. Începe aceasta, începând să se joace cu degetele mele. Mi-am tras mâna de grabă și am ascultat-o. Scumpa ta Nina nu are decât douăzeci la sută șanse să se trezească, așa că de ce nu uiți tu de ea și încerci să îmi oferi mie o șansă?

- Cum naiba aș putea să o uit pe Nina, psihopată plină de hormoni ce ești? O iubesc!

- Eh, iubirea. Ce e iubirea la vârsta voastră? Nu aveți decât optsprezece ani. Eu, față de adolescenta aia irascibilă, sunt o doamnă matură, mult mai înaltă decât ea și cu siguranță, mult mai atrăgătoare.

- Vrei să fi acuzată curând de pedofilie și nu știu eu? Atunci când își rotește ochii o tratez cu o încruntătură și o sprânceană ridicată, apoi o privesc cum pleacă.

Rămas singur în salon încep să analizez din nou încăperea, de data asta în căutarea unei telecomenzi. O găsesc imediat în mijlocul noptierei, așa că o folosesc să pornesc televizorul și schimb canalele plictisit, în căutarea a ceva interesant. La scurt timp ușa salonului se deschide și o siluetă bărbătească apare în cadru.

Înalt, cu veșnicii blugi mulați și tricoul de un albastru spălăcit, acesta înaintează către mine rânjind. Trage scaunul mai aproape de pat și își așează jacheta din piele neagră pe spătarul lui, iar apoi cu rânjetul specific se așează lângă mine, trecându-și nonșalant mâna prin păr.

- Cineva să cheme înapoi pedofila aia hormonală! Strig atunci când îl văd cum își depărtează buzele pentru a spune ceva.

*