O Nouă Direcție

31."Ce-ai auzit, blondo."

Nina POV

Continui să sar pe capacul bagajului meu pentru a-l putea închide, însă fără succes. Este deja al doilea și ai mei au spus Nu mai mult de două geamantane. Stupid. Cum îmi pot pune tot ce am nevoie pentru o săptămână în doar două geamantane? Sunt o fată care se respectă. Îmi trag geamantanul pe marginea patului și mă aplec peste el, ținându-mi burta deasupra lui și căutând cu mâinile cele două fermoare pentru a încerca din nou să îl închid.

Îmi abandonez misiunea cu un strigăt imens atunci când simt o palmă peste fund, direct pe piele, din cauza pantalonilor mei prea scurți care nu oferă aproape deloc protecție. Mă întorc încruntată și îl găsesc pe Edy rânjind în colțul gurii. Îmi duc mâna în locul dureros și încep să-l masez încă încruntată, iar atunci măgarul ăsta începe să râdă.

- Scuze, nu mă puteam abține. E ca și cum fundul tău cerea acea palmă. Ridică mâinile în semn de apărare și se apleacă și îmi închide bagajul. Și desigur, să nu profit eu de ocazie? Apuc betelia pantalonilor săi sport și îi trag în jos, apoi îi întorc favoarea pălmii, exact în același loc. Acum, desigur, el nu poartă tanga sau bikini, deci durerea nu se compară, dar palma mea mică s-a lipit de materialul boxerilor pe care-i poartă și scoate un sunet amuzant.

- Scuze, nu mă puteam abține. Trebuia să ți-o plătesc înapoi. Nu-mi place să am datorii. Îi zâmbesc inocent, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, apoi intru în baie pentru a mă asigura că nu am uitat nimic.

- Drăcușor mic ce ești! Edy mă urmează râzând și mă sărută scurt înainte să revin în cameră pentru a mă schimba.

- Puțină intimitate, te rog. Trebuie să mă schimb.

- O, acum vrei intimitate, dar în fiecare dimineață sari din pat în fundul gol și dansezi prin cameră până să ajungi la baie. Atunci nu îți mai e jenă de mine?

- Glumeam, de fapt voiam să te trimit să-mi aduci tricoul albastru din camera ta.

- O, haide, nu e ca și cum ar fi singurul lucru neîmpachetat. Mai ai un dulap întreg. Se plânge, trântindu-se pe spate în patul meu.

- Dar eu îl vreau pe ăla! Mă plâng la rândul meu și ca de obicei, câștig. Edy iese pe geam și sare în camera lui Mellody, apoi iese și merge mai mult ca sigur în camera sa pentru a căuta tricoul.

Între timp eu am profit de liniște și mă machiez discret cu puțin mascara și un ruj vișiniu, apoi îmi pun tot ce am crezut de cuviință că-mi va trebui pentru un machiaj perfect la evenimentul de mâine seară.

O, da. Încă nu am precizat. Mergem la ziua de naștere a lui Evan Payne. Împlinește în sfârșit șaptesprezece ani și părinții lui au hotărât să îi organizeze o mare petrecere publică. Vor veni o mulțime de vedete cu copii lor, de aceea au închiriat un restaurant imens în Italia, acolo unde locuiesc alături de familia Horan. La parterul clădirii vor sta toți adulții, iar la etaj vom sta noi.

- Aici, iubito. Edy intră pe geam zâmbitor, oferindu-mi tricoul mult iubit. E tricoul lui de fapt, dar cu o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă vine perfect și pe mine. Îmi încalț tenișii, îmi pun o șapcă și ieșim împreună în fața casei, unde o mare de paparazii ne blochează drumul către cele două mașini ce au să ne ducă la aeroport.

Ceilalți sunt probabil deja în mașini, iar ai noștrii urmează să plece la câteva ore după noi. Edy merge în fața mea și îmi ia unul din bagaje, eu rămânând astfel cu unul. Merg în spatele lui, acoperindu-mi fața de blițurile enervante ale fotografilor și după ce ne punem bagajele în portbagaj intrăm în mașină fără a mai oferi vreun interviu.

Ne urcăm împreună pe bancheta din spate, eu fiind la mijloc, și oftez obosită. Reporterii ăștia te extenuează, nu alta. Mă întorc în stânga mea pentru a-mi saluta fratele, însă nu era acolo, ci Dylan.

- Dylan?! Strig, atrăgându-i atenția lui Edy. Unde e Scott? Privesc în față și o văd și pe Maddie, alături de șofer. Și Mellody? Trebuia să fim cu ei în mașină.

- O, nu ai auzit? Am fost și noi invitați! Chițăie fericită Maddie, și mai că îmi sângerează urechile.

- De când asta? Întrebă Edy cu vocea joasă, apucându-mi genunchii și trăgându-mă mai aproape de el.

- Ieri a primit mama invitația. Ne-am grăbit să ne facem bagajele, nu am vrut să plecăm separat. Spune Dylan, zâmbindu-mi. Îl aud pe Edy mârâind în dreapta mea și într-o fracțiune de secundă mă ia pe sus și mă așează la el în poală, apoi se mută pe locul din mijloc și mă pune pe mine pe locul de lângă fereastră.

- Doar suntem prieteni. Vrem să ne petrecem cât mai mult timp cu voi! Chițăie din nou Maddie, dar de data asta comentez.

- Ai putea să încetezi cu imitatul sunetelor de împerechere al pinguinilor? Nu știu cât îmi mai rezistă urechile.

- Poftim?! Exclamă jignită.

- Ce-ai auzit, blondo.

Îl văd pe Edy chicotind lângă mine, iar pe Dylan zâmbind pe sub mustăți. Maddie se îndreaptă de spate și își pune centura de siguranță, iar șoferul pornește din loc. Va fi un drum lung și o săptămână de pomină. Presimt asta.

*