O Nouă Direcție

15."Nu! Nu mă poți lăsa singură cu ăsta! Te rog, te implor!"

Nina POV

- O, haide, nu mai fi supărată. Începe Edy să vorbească. Nu am eu vină că tu ai băut prea mult. Își așează mâna pe piciorul meu și dă să se apropie, însă mă mut pe bancheta din fața lui.

Suntem în limuzină de doar trei minute, iar el deja începe să mă enerveze. Chris, șoferul, probabil se amuză al naibii de mult pe seama noastră, însă nu mă pot concentra pe el acum. Trebuie să îi pun la punct pe rând, altfel eu voi fi pusă. Ceea ce nu accept. Sunt o Tomlison, iar mama a fost o Bennet. Nu mă pot lăsa păgubașă așa de ușor.

- Dacă mă mai atingi vreodată, Styles, jur că îl pun pe Ryan să te bată până nu mai poți să mergi.

- Care pe care, iubito? Începe să râdă, bătându-și genunchiul cu palma.

- Nu sunt iubita ta! Țip dintr-o dată, iar pentru prima oară îl aud pe Chris scoțând un chicot. Vrei și tu sau ce? Mă răstesc la el, iar de îndată geamul dintre noi începe să se ridice.

- Eu o să mă retrag. Spune încă râzând acesta, vocea groasă-i trimițându-mi fiori pe șina spinării. De când are el o voce așa de sexi?

- Nu! Nu mă poți lăsa singură cu ăsta! Te rog, te implor! Mă lipesc de geamul negru de îndată ce este pe deplin închis și încep să bat, rugându-l pe Chris să îl deschidă înapoi.

- Ei, na. Acum nu mai ai pe unde să fugi. Spune Edy, așezându-se lângă mine din nou. Mă mut pentru a doua oară pe bancheta din fața lui, însă mă urmează de îndată. Își așează brațul peste umerii mei și se apropie mai tare. Oftez și rămân pe loc, dând din cap. Nu are rost să continui cu mutatul pentru că cel mai probabil voi face febră musculară.

- De ce nu mă poți lăsa în pace măcar odată? Oftez tristă, întorcându-mi privirea către el. Sunt tristă și obosită.

- Pentru că nu mă lasă inima. Spune cu vocea stinsă, iar din tonul lui îmi pot da seama că vorbea serios.

- Și de ce ești așa de nesimițit? Chiar nu se poate ca orgoliul tău să tacă pentru câteva secunde?

- Așa îți atrag atenția. Cum să o fac altfel, hă? Domnul perfecțiune, iubitul tău, e peste tot. Înalt, șarmant, grijuliu. Niciodată nu pot vorbi cu tine normal pentru că el se bagă repede în discuție. Ce aș putea să fac, spune-mi.

- Dar de ce continui să vrei să-mi atragi atenția, hă? Ai inventat toată chestia asta cu relația doar pentru a mă enerva. Continui să mă săruți fără motiv chiar dacă e sau nu presă. Ce-s cu toate chestiile astea?

- Păi mama și tata au zis să ținem relația asta falsă. Trebuie să pară credibil. Spune ușor ezitând. Nu spune tot adevărul, clar. Pot simți asta.

- Să știi că ești chiar drăguț. Mi-ar fi plăcut să avem o relație adevărată Edy, dar nu așa. Fața i se luminează instant. Simte cumva ceva pentru mine? Oricum, sunt cu Ryan și nu se poate schimba nimic.

- Dacă ai fi vrut cu adevărat să fim împreună te-ai fi despărțit de el și aia era, Nina. Spune dintr-o dată nervos. Inexplicabil de nervos.

Când să îi vorbesc mașina pune o frână bruscă, iar el iese nervos pe ușă, trântind-o în urma lui. Rămân nemișcată câteva secunde, apoi ușa se deschide și Chris îmi oferă mâna lui pentru a coborî.

- Eu zic să ai grijă că mama ta era mai ceva ca un vulcan ce erupe peste un mic sătuț chinezesc în plină vară. Spune înainte să pornesc către ușa de la intrare.

Oftez și mă rog la toți zeii ca totul să fie bine, însă înăuntrul meu știu prea bine că are să fie mai rău decât dacă ardeam jumătate de oraș. Intru în casă și dau de tata. Strâng din dinți și încerc să mă îmbărbătez, însă pe fața mea se vede foarte clar că sunt terifiată.

- Probleme cu băieții? Întreabă tata posomorât, fără a da vreun semn că ar vrea să țipe la mine pentru faptul că am rămas peste noapte la hotel cu Edy. Oftez și dau din cap.

- Probleme cu mama? Îl întreb la rândul meu, iar el îmi urmează acțiunea.

- Ai grijă. E în bucătărie și nu e deloc fericită.

Oftez din nou și îl privesc pe tata cum merge agale către sufragerie. Ce naiba s-a întâmplat aici? Când îmi fac în sfârșit curaj să merg către bucătărie, Luisa și Scott coboară grăbiți scările.

- Unde-i graba? Întreb privindu-i sceptic.

- Glumești, nu? Vorbește speriată Luisa.

- Ai fost plecată toată noaptea la un hotel cu un băiat, după ce ai fost în club. Nu vrem să fim aici când te omoară mama. Vrem să rămânem cu o amintire frumoasă de-a ta, totuși. Vorbește Scott, apoi mă ocolesc amândoi și ies grăbiți pe ușă.

Perfect. Doar perfect.

Intru totuși în bucătărie și îmi așez poșeta pe blatul din mijlocul camerei, apoi îmi curăț gâtul pentru a-i atrage mamei atenția. E cu spatele la mine, pregătind ceva dulce, după miroul ce-mi lovise nările cu câteva secunde în urmă. Atunci când se întoarce la mine o văd cum ține un cuțit al naibii de mare în mână, iar privirea nu se compară nici măcar cu cea pe care o au demonii când torturează pe cineva. Jur, mama arată precum însuși Lucifer.

- Nu pot să cred! Strigă deodată la mine, începând să înainteze către mine cu cuțitul încă în mână.

- Mamă? Ce ai? Ce faci cu ăla? Mă dau speriată în spate, dar am dat de perete.

- Deci chiar nu pot să cred! Vine lângă mine și oftează. Întâi îmi spune că vrea ceva dulce, nespecificând ce, iar când îi fac brioșe spune că voia de fapt fursecuri! Păi bine, tu dihor pretențios, nu puteai să-mi spui ce voiai de la bun început?!

- Vorbești de tata sau de Scott acum?

- De dihorul ăla care nu știe decât să și-o bage în fiecare seară, iar mai apoi se roagă la zei să nu se mai întâmple faza cu tripleții.

- Deci tata sau Scott? Întreb din nou, confuză.

- Taică-tău. Zici că are larve în chiloți. Ei bine, dacă-i vorba de așa, atunci nu mai vede el sex o săptămână. Aham, exact așa o să fie.

- Deci o să pot dormi și eu o săptămână fără să aud gemetele tale. Mulțumesc. Mormăi, dar apoi când o privesc din nou îmi înghit cuvintele.

- Dar stai așa că nu am terminat cu tine. Ce-ai făcut aseară, domnișoară?

- Ăm, mamă, chiar nu mai știu. Spun scuturând din cap. Știu doar că am băut peste măsură și că m-am trezit dimineață cu Edy în camera de hotel.

- Și? Atât? Nu sex, nu nimic? Spune dezamăgită. Ce naiba?

- Mamă! Eu sunt cu Ryan!

- Asta-i bună. De parcă fătălăul ăla are boașele să te dezvirgineze pe tine. Mergi și tu la un bărbat adevărat. Edy e numai bun.

- Mamă, eu plec chiar acum în camera mea. Îmi iau poșeta și încep să urc scările, însă la jumătatea lor o aud pe mama străgând după mine.

- Să vedem cum o să dormi tu la noapte când o să auzi câtă plăcere o să-mi provoace taică-tu.

- Mă bucur că te satisfac, iubito. Îl aud pe tata, iar când mă întorc îl văd din nou zâmbăreț, îmbrățișând-o pe mama.

- Mai taci. Am zis și eu de gura lumii. Știm amândoi că deja începi să termini cam repede.

Mă închid în cameră și mă schimb în pijamale, apoi mă relaxez cu o serie de filme de comedie. Câteva bătăi se aud ceva mai târziu în ușa camerei mele, iar atunci când o deschid un urs mare de pluș îmi stă în cale. Mă uit în spatele lui și țip uimită:

- Tu?!

*