O Nouă Direcție

10."Vă dau mesaj în curând, trebuie să o duc la spital!"

Edy POV

După toată faza cu interviul am rămas cuminte la locul meu restul drumului. Bungee jumping?! Cum aș putea face asta dacă eu am frică de înălțime? A făcut-o intenționat! Afurisită mică!

De îndată ce șoferul parchează în fața restaurantului, pot observa zecile de paparazzi ce ne așteaptă. Îi las pe ceilalți să iasă, iar sub privirile arzătoare ale lui Ryan, cobor precum un domn și îi întind mâna Ninei pentru a dovedi cât de respectuos pot fi. De îndată ce îmi atinge mâna, simt tipicii curenți electrici cuprinzându-mi șira spinării. Îi zâmbesc, apoi o trag mai aproape, ea sprijinindu-se acum de brațul meu.

Simțind privirea tuturor pe noi și știind ce așteaptă toți acești fotografi, o apuc de talie pe mica șatenă și o sărut pătimaș. Pentru prima oară în viață, simt cum îmi răspunde la sărut. Cu toate că știu că o face de ochii presei, mândria mea se simte mai bine. Ba chiar simt cum zâmbește în sărut. Deci nu o face doar de ochii presei? Ăsta chiar e un sărut adevărat?!

După ce terminăm întreaga șaradă, Nina nu mă mai privește pentru tot restul serii. Vorbește cu mine, însă continuă să se uite în altă parte. Deci ăla chiar a fost un sărut!

- Mă scuzați. Spune la un moment dat ea, ridicându-se de la masă și îndreptându-se către baie. Înainte de a pleca îmi aruncă o scurtă privire, însă atunci când ochii ni se intersectează, privește rapid în altă parte. Asta e o chemare?

- Ești bine, iubito? Întreabă Ryan, provocându-mi greață la modul în care o strigă. Din nou.

- Sunt bine. Merg doar să îmi retușez machiajul. Între timp, mai bine mergi să plătești. Plecăm direct după. Nu mă simt prea bine. Cred că peștele nu mi-a picat bine.

- În regulă.

Ryan pleacă în partea opusă a restaurantului alături de Evan, așa că mă ridic de la masă pentru a o urma pe Nina.

- Nu fii idiot și de data asta, Styles. Îmi aud sora strigând după mine, iar când mă întorc cu toții îmi urează baftă din priviri. Se pare că nu-s singurul care nu vrea ca Nina să fie cu Ryan.

Imediat ce ajung în dreptul băilor, mă asigur că nu e nimeni prin preajmă, apoi intru. Nina stă în fața oglinzii, sprijinită de chiuvetă, cu capul aplecat. O pot simți cum respiră greu, iar când ridică privirea înspre mine îi pot simți starea de rău. E mai grav decât credeam.

- Ești în regulă? Mă grăbesc să o prind atunci când văd că mai are puțin și cade. Mă las cu ea pe jos și îi sprijin capul de brațul meu.

- Nu prea... Acum două secunde era bine, iar acum e mai mult leșinată decât conștientă. Trebuie dusă la spital.

- Haide, te duc la spital. O iau în brațe și ies din baia fetelor, apoi alerg cu ea către ieșire în căutarea limuzinei.

- Ce naiba s-a întâmplat?! Ai dat-o cu capul de chiuvetă? Strigă Scott după mine.

- Vă dau mesaj în curând, trebuie să o duc la spital!

- N-nu vreau la spital. O aud pe șatenă mormăind în pieptul meu. Știam că urma să zică asta.

- Știu că ți-e frică de spitale, dar sunt aici cu tine. Nu voi pleca. Niciodată.

O privesc cum se cuibărește în brațele mele și zâmbesc involuntar. Ce îmi faci tu mie, Nina Tomlinson? De îndată ce ies realizez idioțenia cu care am fost născut atunci când văd că suntem înconjurați de paparazzi.

- Ce a pățit? Se aude o voce masculină de undeva din dreapta mea.

- V-ați certat și a cedat sub tensiune? Întreabă o altă voce, mai pițigăiată de data asta.

- A fost atacată de o fană nebună? Zeci de întrebări ne înconjoară, iar dacă mai continuă jur că o fac pe Nina boomerang și îi dobor pe toți.

- A mâncat ceva stricat, castraveciori fără creier! Acum dați-vă la o parte până nu vă pun la murat!

Bodyguard-ul ce conduce limuzina face din nou o cărare prin zecile de fotografi și reporteri, așa că intru repede în limuzină și mă asigur că Nina stă comfortabil până ce va ajunge la spital. O întind pe canapeaua destul de comodă și îi așez capul în poala mea, mângâindu-i ușor părul.

- O să fie bine, stai liniștită.

De îndată ce ajungem la spital, ies cu grabă din mașina mare și albă și încep să strig după o asistentă sau un doctor. Văzând că nimeni nu mă bagă în seamă și că toată lumea mă privește precum un evadat de la spitalul de nebuni, țip:

- Știe cineva engleză de aici?!

Nici un răspuns.

- Sunt băiatul lui Harry Styles!

O mulțime formată din mai bine de douăzeci de oameni se adună în jurul meu, printre care și un asistent medical destul de tânăr. Îi explic situația, așa că merge după o targă. Între timp o iau din nou pe sus pe brunetă, dar când privesc către șosea observ mai bine de șase mașini negre cu geamuri fumurii îndreptându-se către noi. Reporterii ăștia n-au o viață?

Totul a decurs bine în ultima oră. Doctorul a spus că într-adevăr, peștele nu i-a priit, dar a fost și din cauza lipsei de calciu. A spus că la înălțimea ei, patruzeci și patru de kilograme nu sunt în regulă. Și abia acum realizez că de când suntem în vacanța asta ea nu a mâncat aproape nimic. Afurisită mică, vezi tu ce bag în tine când ajungi acasă. Acum sunt în salon, lângă ea, pe un scaun, așteptând să se trezească. I-au dat calciu, vitamine și un mic somnifer pentru a se odihni în timp ce i se pun perfuziile.

- Edy? Îi aud vocea terifiată, iar atunci când o privesc o găsesc uitându-se speriată la branulă.

- Nu te teme, e în regulă. Îți face bine. Uite, mai are puțin. Îi arăt tubul din care serul transparent curge pe firul perfuziei.

- Nu e nimic în regulă! Țipă dintr-o dată. Am un ac în mine, iar tu ai permis să se facă asta! Cum ai putut să--

Sătul să o mai ascult cum țipă și să se epuizeze degeaba, mă aplec, îi prind capul în mâini și o sărut. Spre marea mea surprindere, îmi răspunde la sărut, și încă doritoare. Se pare că rugăciunile dinainte de culcare dau roade. Când terminăm sărutul o privesc rânjind. Se încruntă, bosumflată.

- Tot bou rămâi. Spune ofticată, privind în altă parte.

*