O Nouă Direcție

39."Nici să nu te gândești, cucoană."

Scott POV

Au trecut deja două săptămâni de la accident și nici una din fete nu s-a trezit încă. Doctorii spun că șansele să se trezească sunt minime, dar eu nu vreau să cred că atât sora, cât și iubita mea au să moară pe un pat nenorocit de spital. Atât eu, cât și părinții mei venim și stăm cu schimbul în salonul Ninei, iar Edy și părinții săi fac la fel pentru Mellody. Luisa și Chris le vizitează de asemenea, însă ei fiind mai deloc vătămați trebuie să dea iama prin toate emisiunile și posturile de radio pentru a lămuri situația.

Eu din păcate nu pot participa din cauza luxației mele. Din fericire nu este una atât de gravă încât să fiu nevoit să port ghips, ci doar o bandă elastică înfășurată în jurul încheieturii mele stângi.

- Hei, Scott. O voce cunoscută și a naibii de enervantă se aude din dreptul ușii salonului, iar când abandonez mâna Ninei și mă ridic de pe scaunul de lângă patul ei îl observ pe nenorocitul de Jefferson.

- Ai nevoie de ceva, Ryan? Murmur cu dinții încleștați atunci când îl văd că intră în cameră și închide ușa în urma sa.

În timp ce înaintăm unul înpre celălalt, Ryan scoate de la spate un buchet colorat de flori. Mă încrunt la vederea acestora și atunci când îl văd că se îndreaptă către patul surorii mele mai mici mă așez în fața lui, blocându-i drumul.

- Le așez eu în vază. Îi smulg florile din mână și mă întorc către mica noptieră deja ocupată de o vază și le așez cu grijă în apă.

- Am și eu mâini. Spune Ryan vizibil deranjat de gestul meu, fluturându-mi mâinile lui în față.

- Nu vei mai avea dacă te atingi de sora mea.

Acesta își rotește ochii și ocupă cel de-al doilea scaun liber din salon. E a treia oară când Ryan o vizitează pe Nina de când s-a întors în oraș, iar întreaga familie e cu ochii-n patru. Nu apare decât atunci când sunt eu aici, spre norocul lui. Dacă ar fi venit aici atunci când mama sau tata o vegheau pe Nina nu cred că mai ieșea viu din salonul ăsta.

- Ai de gând să stai mult? Îl întreb încruntat, analizându-i fiecare mișcare sau expresie.

- Nu am decât jumătate de oră la dispoziție. Trebuie să-i trimit tatei niște acte prin fax curând.

Pufăi amuzat, atrăgânu-i astfel atenția.

- Tu și munca de birou?

- Păi unii dintre noi nu au părinți vedete, știi. Trebuie să muncim ca să ajungem undeva.

- Gelos, Jefferson?

Își mijește ochii către mine, apoi cu un căscat plictisit îmi răspunde:

- Într-o lună voi prelua job-ul tatălui meu, Scotty. Rânjetul specific îi reapare pe față. Voi deveni conducătorul casei de discuri pe care tata o deține.

- Vai, ce drăguț. Duci mai departe afacerea familiei. Nobil din partea ta.

După o scurtă pauză adaug:

- Nu la fel de nobil ca șantajarea surorii mele, hă?

După ce-mi oferă o privire ucigătoare, se ridică de pe scaun și se apropie de patul Ninei. Sar ca ars de pe locul meu, însă până să ajung pe partea lui îl observ cum pur și simplu îi apucă mâna și i-o sărută galant, apoi îi mângâie părul.

- Ești bolnav sau ești pe faze?

Nu îmi răspunde, ci părăsește salonul fără a mai schița vreun gest. Ei bine, asta e ceva nou.

- Ești gata să mergi acasă? Îi strig fericit lui Edy atunci când dau buzna în salonul său. Se întoarce către mine și îmi zâmbește.

- Destul de gata. Trebuie doar să vină asistenta să-mi dea ghipsul jos și să îl înlocuiască cu o bandă elastică.

- Privește partea bună, măcar vei avea ambele mâini libere acum, dacă știi la ce mă refer. Chicotesc eu.

- Dar tot șchiop sunt, Tomlinson.

- Ei haide, Styles. Măcar ai scăpat de scaunul cu rotile.

- Da, poate, dar doare ca naiba când lovesc ghipsul ăsta nenorocit de prag. Se plânge blondul, făcându-mă să-mi rotesc ochii.

- Pentru asta sunt eu aici, creier de banană.

La scurt timp o asistentă destul de tânără intră în salon, zâmbind larg la vederea crețului de lângă mine.

- Cum te simți, iubitule? Spune ea, pisoindu-se pe lângă umărul lui Edy.

- Mai bine. Mormăie acesta, cerându-mi ajutor din priviri. Eu rânjesc și mă așez comfortabil pe spătarul scaunului, privind entuziasmat scena.

- Ei bine, hai să dăm ghipsul ăsta jos. Îți trebuie două mâini să satisfaci o femeie.

Mai că mă bufnește râsul la replica femeii, însă îmi păstrez cu greu setea de râs în timp ce continui să le ascult dialogul.

- Îmi pot satisface iubita și cu o mână legată la spate. După o scurtă pauză, adaugă. În cazul ăsta, o mână în ghips.

- Ei, la naiba, chiar vreau să văd asta. Mârâie asistenta medicală către el.

Edy își folosește mâna liberă pentru a-i face semn să aștepte câteva secunde, apoi își deblochează telefonul și butonează ceva pe el. Imediat după, vorbește în timp ce citește de pe ecran:

- Iubită. Persoană dragă cuiva, persoană pe care cineva o iubește. Persoană care se află în relații de dragoste cu o altă persoană.

Renunț la abținere și izbucnesc în râs atunci când realizez că idiotul blond din fața mea chiar căutase pe Dex Online ceea ce înseamnă cuvântul iubită pentru a o lămuri pe femeia de lângă el.

- Adică nu tu. Murmură relaxat acesta, ofensând-o întru totul pe femeie.

Aceasta își desparte buzele pentru a-i răspunde, însă le apropie la loc, terminându-și treaba în liniște. La plecare aceasta aruncă o privire scurtă către mine, iar după ce mă analizează începe să se apropie de mine.

- Nici să nu te gândești, cucoană.

*