Acest capitol este scris de câștigătoarea concursului, @Roxelline. V-a făcut pe plac și l-a făcut de 5000 de cuvinte, deci succes la citit dragelor. :*
Bunicul Tomlinson îmi aruncă în braţe o altă bâtă de baseball şi încearcă să facă pe profesorul cu mine şi Scott, învățându-ne tehnici de luptă, în timp ce tata şi unchiul Louis pregătesc maşina ca să plecăm în căutarea nesuferiţilor. Habar n-am de unde naiba avem în casă atâtea bâte când eu n-am făcut baseball în viaţa mea, iar Mellody nici n-avea cum, dar par să ajute în momentul ăsta, deşi babacul habar n-are să lovească. A spart deja două obiecte de decor şi m-a lovit de zece ori în timp ce-şi exersa mişcările de Jackie Chan, de parcă ar fi foarte tinerel şi elastic. Şi-a dislocat de două ori şoldul până acum şi am impresia că o să-l aducem dezmembrat înapoi acasă, însă nu dă înapoi nicio clipă.
Scott mă îmbrânceşte cu cotul lui ascuțit între coaste și-mi face semn spre ceasul de pe mâna lui, bătând în el cu două degete ca să mă facă să înțeleg mesajul. Mai sunt treizeci de minute până la miezul nopții, iar în oraș sunt destule hoteluri, moteluri și pensiuni încât ne-ar fi necesar o săptămână întreaga pentru a-i cauta prin fiecare. Chiar și așa, n-am de gând să las treaba exact cum e acum fiindcă îmi displace cu totul, mai ales gândul că Nina şi Mellody sunt ca două legume în spitalul ăla nesuferit.
Unchiul Louis claxonează de afară ca să dea startul operaţiunii şi mă grăbesc înaintea tuturor să ajung la maşină, urmat de Scott şi bunicul. Tata însă e mult mai rapid decât mine şi ocupă primul locul pasagerului, iar eu sunt nevoit să stau între Scott şi celălalt Tomlinson pe bancheta din spate, primind coate din ambele părţi.
- Mai întâi mergem la o benzinărie să facem plinul ş-apoi pornim, ne explică tata şi mă face să palpitez de entuziasm, pregatit fiind în orice moment să dau ochii cu Dylan şi să-i pocnesc mutra oribilă.
- Încotro, de fapt? unchiul se uită peste umăr la mine şi la Scott, dar amândoi ne înghiontim unul pe celălalt şi nu spunem nimic.
Ar fi urmat să ne gândim şi unde să-i căutăm mai întâi dacă ei n-ar fi dat buzna în casă şi unchiul nu m-ar fi pocnit zdravăn în mutră, de parcă i-aş fi luat toată frişca din frigider exact când mătuşa Alyssa îi arunca priviri perverse.
- Hai să-i căutăm la câteva moteluri prin apropiere, propun eu însă bunicului nu-i place deloc ideea.
- Ce spui tu acolo, copil cu cap blond? Nu putem să dăm buzna în fiecare hotel și să întrebăm de Maylor Twist de parcă ăia ne-ar și spune dacă e sau nu în vreo cameră!
- Taylor Swift, corectează dintr-o dată tata, iar eu îmi îngustează ochii spre el și-l fac să-și ridice mâinile în aer în semn de predare.
- Cred că aş putea să-i dau mesaj lui Maddie ca să-i localizăm telefonul doar că ... Nina i-a cam șters numărul din memoria telefonului meu.
- Seamănă aşa bine cu maică-sa!
Unchiul Louis își scutură capul și ne vorbește despre toate problemele prin care el și mătușa au trecut, iar bunicul Tomlinson adoarme cu capul pe umărul meu înainte să mă aștept, salivându-mi pe hanoracul pe care Scott mi l-a adus și care nu e nici pe departe preferatul Ninei. Cel puțin n-o să fie plin de saliva bunicului ei atunci când îl va purta din nou, imediat ce-o să-şi revină.
Ajungem la benzinăria din apropiere curând, iar tata coboară odată cu unchiul Louis și fac plinul mașinii, conversând tot odată cu o cucoană dubioasă care îi ajută să umple rezervorul. Scott își butonează telefonul și mă face curios, în așa fel încât îmi lungesc gâtul spre el ca să pot vedea, dar îmi anticipează mișcările și blochează bizar de rapid ecranul.
CITEȘTI
O Nouă Direcție
FanfictionDupă câțiva ani buni de la destrămarea uimitoarei trupe One Direction, o nouă eră e pe cale să înceapă. Copiii acestora au crescut, sunt în pragul adolescenței și au o viață uimitoare în față. La început au evitat pe cât posibil muzica, încercând să...