O Nouă Direcție

7."Dar te rog, nu ne duce să fim hrana unui urs."

Nina POV

Suntem în mijlocul orașului și încercăm să oprim un afurisit de taxi pentru a ne duce la conac, dar nu avem vreo șansă. Oamenii parcă sunt de pe o altă planetă, iar partea aceasta a orașului este a naibii de murdară. Gunoaiele sunt luate de vânt și hârtiile zboară pe lângă noi, dezordonat. 

- M-am săturat să aștept! Strigă Luisa așezându-se pe bagajul ei, chiar la marginea trotuarului.

- Eu încă mai țin minte drumul către conac. Putem merge pe jos. Spune Scott dintr-o dată. Ne întoarcem cu toții către el și ne încruntăm.

- Și nu puteai să ne spui asta acum jumătate de oră când am început să căutăm taxi?! Strigă nervoasă Emma, îndreptându-se către el. Noroc cu Evan care a oprit-o la timp, sau altfel Mellody nu mai avea iubit.

- Bine, lăsați-l în pace. Se trage din familie. Să mergem. Spun și eu, apucându-mi bagajul.

Începem să mergem pe drumul indicat de fratele meu, mergând câte doi din cauza cărării înguste. Nu târziu ajungem la intrarea într-o pădure. E un drum pietruit în care se poate intra cu mașina, dar tot nu-mi pot aminti nimic din drumul ăsta.

- Ești sigur că ăsta e drumul corect? Întreabă Mellody, mângâindu-l cu mâna pe obraz.

- Da, așa cred.

- Crezi? Repetă Josh, ce se ține de mână cu sora mea. Clar, suntem morți.

- O, haide, am încredere în tine. Îi spun lui Scott. Dar te rog, nu ne duce să fim hrana unui urs.

Își rotește ochii, apoi apucă mâna prietenei mele, înaintând în continuare. Eu stau imediat după ei, așa că îl iau pe Ryan de braț și continui să trag de bagajele mele. Desigur, dragul meu iubit m-a descotorosit deja de unul, dar încă mai am un rucsac, o geantă și un geamantan de cărat. În spatele nostru sunt frații Payne, iar în urmă de tot se află Josh și Luisa, avându-l pe capul lor pe stupidul de Edy. Mă bucur că n-a făcut vreo mișcare nesimțită până acum, și mai ales, mă bucur că n-a fost presă la aeroport. Altfel am fi fost forțați să ne ținem de mână sau mai rău, să ne sărutăm.

Mergem continuu mai bine de o oră prin pădure fără să găsim ceva, așa că decidem să luăm o mică pauză. Afară e încă întuneric, ceea ce înseamnă că nu e mai mult de ora patru dimineața. Cine naiba ar umbla noaptea, la ora asta, prin pădure. În timp ce ne odihnim și vorbim, ne luminăm locul cu blițurile telefoanelor, așa că avem ceva lumină pe aici. Dintr-o dată se aude un sunet de undeva din dreapta pietrei pe care mă sprijin. Ne ridicăm cu toții, ne așezăm în poziție de fugă, gata să ne părăsim bagajele în caz că e vreun urs stupid, și apoi luminăm locul respectiv. E doar o doamnă în vârstă.

- Doamnă, sunteți bine? Îndrăznește Edy să vorbească în timp ce se apropie de ea.

- Tra la la. Cântă bătrâna, ignorându-l. Sunt o fetiță mică și frumoasă.

- Mai degrabă o babetă putrezită care miroase a naftalină. Comentează Ryan, făcându-ne pe toți să chicotim.

- Doamnă? Ce faceți aici la ora asta? Vorbește Emma, care urmează exemplul lui Edy și se apropie de ea.

Nu răspunde, ci continuă să cânte. La un moment dat, săturați să nu ne răspundă, ne decidem să îi atragem atenția cu lumina telefoanelor. Așa că Edy îndreaptă blițul chiar către fața ei. Bătrâna țipă și își ridică rochia pe care o poartă în dreptul feței pentru a-și feri ochii de lumina puternică.

- O, sfinte apă plată de izvor, tanti mai schimbă și tu lenjeria aia! Strigă Josh către ea.

- Da! Aprobă Evan. I-ai spălat prea mult, femeie. Vezi cum atârnă pe tine? Budigăii ăia sunt uzați rău!