Caruselul vieții

Capitolul 5

Am urcat in graba scarile din fata cladirii, am intrat ca o vijelie pe usa si in cateva secunde am fost in fata dulapului. Am cotrobait repede prin geanta dupa acea cheie. Cand in sfarsit am gasit-o, am deschis dulapul si mi-am luat cartea potrivita. L-am inchis rapid, apoi am zbugit-o spre sala 10. Nu mai era nimeni pe coridor, in afara de intarziata de mine. M-am oprit in fata usii si am inspirat adanc. Nu fusese o zi prea potrivita pentru a-mi lua sandalele cu toc.

Am intrat in clasa, iar profesorul, care deja scria la tabla si-a intors privirea spre mine. Aproape facusem un soc si ma holbam la propriu la el. Mi-am inchis ochii si mi-am scuturat usor capul. Cand i-am deschis, l-am privit mai atent pe profesor. Tata nu are alunita langa ureche.

-Sunteti bine, domnisoara?ma trezeste vocea profesorului.

-Aaa... da. Ma scuzati ca am intarziat. Sunt noua in oras si m-am cam pierdut in drum spre scoala.

-Cred ca ai gresit clasa, aud o voce apoi hohote de ras.

-Tu esti domnisoara Clark?intreaba profesorul aproape uimit.

-Da, dar prefer Miller. Am doua nume de familie, spun eu fortandu-mi un zambet.

-Ia loc in banca, imi spune profesorul, iar eu ma conformez imediat. Eu sunt domnul Hall, profesorul de matematica. Ma bucur sa te am la clasa, domnisoara Cla... Miller.

I-am zambit slab, apoi m-am asezat in singura banca libera, in primul rand. Mi-am pus cartea si caietul pe masa, apoi m-am intors sa-mi agat geanta de spatarul scaunului. Odata intoarsa, asa am ramas. Din nou eram blocata, iar pe retina mea era intiparita o alta expresie de uimire a lui. El statea in ultima banca, uitandu-se cu ochii mari si caprui spre mine. Inima a inceput din nou sa-mi bata cu putere si am inghitit in sec. Nu era de ajuns ca e in scoala cu mine, acum trebuie sa am si ora cu el?

Mi-am intors rapid corpul si incercam sa ma calmez. Inima mea parca era la maraton, nu gluma. Cu mana tremurand mi-am deschis caietul si am inceput sa copiez ce scria pe tabla. Ajunsa intr-un punct, m-am incruntat. N-are cum sa fie asa. M-am uitat la tabla mai atent, apoi l-am strigat pe profesor.

-Ce s-a intamplat?ma intreaba el aspru.

Am inghitit in sec. M-am facut si mai mica in banca mea. Daca prima oara cand l-am vazut, am crezut ca tata se afla in fata mea, asemanandu-se foarte mult la infatisare, acum imi dau seama ca seamana si la comportament. Aceeasi voce aspra o avea si tata. Oare de aceea m-a bagat la matematica avansata, pentru ca e acest profesor unu la unu cu el?

-Al patrulea rand, spun eu incet. Ar trebui luat un interval inchis, pentru ca se poate aplica teorema si la capetele de interval, nu numai in interior.

Acesta s-a incruntat spre mine, dar totusi si-a intors privirea spre tabla. S-a uitat peste ce a scris, iar un zambet imens mi-a aparut cand am vazut ca face corectura unde am zis eu.

-Bine punctat, domnisoara Miller, spune el oferindu-mi o jumatate de zambet.

A continuat de scris si explicat. Am fost ochi si urechi pentru a intelege totul. Notele de la aceasta materie depindeau enorm de sederea mea in San Francisco. Ieri cand am vorbit cu tata, parca-i simteam siretlenia din voce. Trebuia sa ma gandesc ca o sa-mi pregateasca ceva care sa-l determine sa ma ia inapoi in Seattle. Dar eu nu aveam de gand sa-i dau aceasta satisfactie. Imi propusesem sa invat cat mai bine, ca sa nu aiba cu ce-mi scoate ochii mai tarziu.