Caruselul vieții

(II) Capitolul 23

Matt

            Am tras si ultimul fum din tigara, apoi am stins-o. L-am expirat usor privind norul gri format in fata mea. M-am ridicat alene de pe scaun si m-am sprijinit de balustrada balconului. Vremea era destul de rece, ceea ce era ciudat pentru aceasta zona, dar imi placea. Am privit spre oamenii si masinile care treceau pe strada, fiecare avand problemele sale. Poate unii s-au casatorit recent, altii poate s-au despartit, unii poate au nascut un copil, altii au avut un deces in familie, unii poate au pur si simplu o zi buna, altii simt ca le-a cazut cerul in cap.

            Eu simt ca mi-a cazut cerul in cap. Eu simt ca toata viata mi-a fost distrusa. De 4 zile totul s-a terminat. Totul s-a schimbat. Acea despartire a schimbat totul in viata mea. Nu-mi mai pasa in ce zi suntem, pentru ca nu mai astept ziua de vineri pentru a ma intoarce in San Francisco, nu mai imi pasa de telefon, pentru ca oricum nu mai am pe cine sa sun, nu-mi mai pasa daca ma trezesc dimineata, pentru ca oricum si viata a devenit un cosmar. Sunt atat de rece fara ea.

            Am injurat in surdina, apoi am intrat in casa. M-am oprit brusc cand le-am vazut pe Adelyn si Taylor ca se agitau cu niste pregatiri in living. Agatau baloane de mobila sau pur si simplu le lasau sa cada pe podea si pregateau farfuri si pahare. Am vazut pe masa din mijloc un carton destul de mare pe care scria cu litere colorate „La multi ani!". Ce naiba fac? M-am trantit pe canapea si am luat un balon roz. Roz era culoarea ei preferata. Am bagat imediat unghile in el pana s-a spart, iar cele doua s-au speriat.

            -Mi-am scos plamanii afara pentru a le umfla si tu le spargi!tipa Adelyn. Uite punga pe fotoliu, ia si umfla!spune ea autoritar.

            -Ce naiba faceti aici?intreb eu, nedand 2 bani pe ce m-a rugat sa fac.

            -E ziua unei colege si ii organizam o petrecere surpriza.

            -Credeam ca chestii d-astea se fac la 10 ani, nu 19!comentez eu. Nu puteati sa faceti asta intr-un bar, club, restaurant?

            -Nu! E casa mea, deci pot sa fac ce vreau. Si nu-mi pasa daca iti convine sau nu. Ori te faci util, ori te inchizi in camera ta si nu ne deranjezi. Nu vreau sa distrugi atmosfera cu starea ta de muiere divortata.

            -N-am stare de muiere divortata, protestez eu.

            Adelyn si-a pus brusc mainile in sold si m-a privit cu o spranceana ridicata. Buzele le avea stranse intr-o linie dreapta si chiar eram curios ce gandeste. Si-a intors privirea spre Taylor care era in spatiul de bucatarie, iar aceasta incerca sa-si abtina rasul. Ade s-a asezat pe fotoliu, avand grija sa nu sparga baloanele care se aflau acolo.

            -Cum sa-ti zic eu frumos... Si bunica-mea era mai fericita cand a murit bunicul. Si au avut o relatie de vreo 50 de ani. Revino-ti Matt! Nu mai sta ca tristul sa bocesti dupa o fata. Ea se distreaza cu alti baieti, iar tu stai si suferi dupa ea. Esti un fraier! Iesi din casa, gaseste o fata, trageti-o cu ea, fa ceva benefic pentru tine. Domnul de jos are nevoie, ofteaza ea. Tin la tine Matt si ma enerveaza ca te vad asa din cauza unei copile care nu a stiut sa te aprecieze.

            -Usor de zis, imi dau eu ochii peste cap.

            -Si mai usor de facut, spune Taylor si-mi face cu ochiul. Cunosc deja cateva fete care ar face orice sa fie in patul tau. Esti printre bobocii atragatori si chiar si alea din ani mai mari ar face-o cu tine. E usor de gasit la facultate o fata cu care sa-ti petreci noaptea... trebuie doar sa vrei.

            Multi baieti lasau fetele cu ochii in soare dupa o noapte amoroasa, dar eu nu eram ca ei. Nu puteam sa ma culc cu o fata pe care nu o cunosteam, si mai ales pe care nu o iubeam. Mi se parea de prost gust sa bagi fetele in patul tau ca pe niste obiecte cu care te satisfaci. Am incercat sa fac asta in vara in care m-am despartit de Tiffany. Ea avea pe altul, iar eu voiam o fata, dar fara atasament emotional. In acea vreme gandeam acest lucru ca pe un fel de razbunare. Dar nu mi-a reusit.