Caruselul vieții

(II) Capitolul 47

Hope

Rupeam bucatica dupa bucatica din servetelul pe care-l aveam in mana. Apoi luam bucatalele si le rupeam din nou. Sper sa nu fiu data afara din cafenea pentru ca fac mizerie si pentru ca stau de jumatate de ora, cu o cafea in fata, de care nu m-am atins. Vedeam mereu ospatarul cum se uita ciudat la mine si am impresia ca ma si cunoaste, pentru ca e cafeneaua pe care o frecventez cu Elliot. Sunt o ciudata.

            De fiecare data cand auzeam clopotelul care anunta ca cineva intra, tresaream si priveam inspre usa. La fel si acum! Dar de data asta am ramas incremenita cand l-am vazut. M-a observat imediat si s-a indreptat spre mine cu pas degajat si destul de increzator si fericit. Habar nu are de ce e aici, imi spun imediat. Mi-am ridicat privirea spre el cand a ajuns langa mine si i-am vazut acel zambet larg. Mi-a pus o mana pe spate, mangaindu-ma usor, apoi s-a asezat pe scaunul de langa mine – tragandu-l si mai aproape.

            -Hei! Ce faci?intreaba el usor, iar mana ii aluneca pe genunchiul meu.

            Am dat usor din umeri, pentru ca nu aveam puterea sa vorbesc. Simteam un nod in gat, iar inima incetase sa-mi mai bata. Doar stateam si-l priveam. Eram din nou aproape si nu-mi venea sa cred ca s-a ajuns la asta. Inca am impresia ca visez, dar apoi ma trezesc imediat la realitate cand imi dau seama ca trebuie sa aleg pe unul dintre ei.

            Acel baiat a venit imediat langa masa noastra, dar nu mi-am intors privirea. Ochii imi erau blocati pe chipul lui Matt, reamintindu-mi fiecare detaliu al fetei lui. De fapt, nu le-am uitat niciodata. Ori de cate ori mi-l imaginam pe Matt, il vedeam in cel mai mic detaliu – ochii caprui, buzele rozali, dintii perfecti, pometii care i se ridica usor cand zambeste, parul ciufulit si sa nu uit de mainile lui reci. Si acum ii simt raceala palmelor prin materialul blugilor.

            -Hope, imi pronunta el usor numele, iar eu tresar, esti bine?

            Din nou am facut acea miscare usoara din umeri, iar acesta s-a incruntat. S-a ridicat brusc si m-a imbratisat. Inima a inceput sa-mi bata cu putere cand trupurile noastre s-au atins atat de mult. Uitasem cat de mult iubeam imbratisarile lui Matt. Cu mainile tremurandu-mi i-am atins si eu talia, iar acesta s-a incordat. Am simtit din nou ca totul se invarte in jurul meu, iar gandurile mi se dadeau din nou peste cap, amestecandu-se intre ele. M-am pierdut din nou!

            Dupa cateva secunde s-a departat de mine, dar nu inainte sa-mi atinga obrazul cu buzele. A fost doar o fractiune de secunda si o atingere atat de mica, dar pentru corpul meu a avut o insemnatate foarte mare. Mii de fiori mi-au plecat din acel loc, respiratia imi era accelerata, iar sangele circula cu viteza prin vene. Toata caldura corpului mi-a ajuns pana in acel loc de pe obraz si simteam ca iau foc. A fost doar un pupic! Hope, revino-ti!

            -Te-ai gandit?intreaba Matt si-si simt teama din voce.

            -Nu, spun eu si raman uimita ca am putut vorbi. Trebuie sa ajunga si Elliot, murmur eu si ii vad imediat schimbarea brusca a expresiei.

            S-a intors imediat, nemaiprivindu-ma si chiar s-a departat putin cu scaunul de mine. Ospatarul a venit si i-a adus cafeaua pe care si-o comandase, apoi a plecat rapid, de parca simtise tensiunea care se asternuse intre noi. Am auzit imediat acel clopotel si am tresarit. Am intors capul si l-am vazut pe Elliot. El stia ca vine si Matt, pentru ca-i spusesem ca vreau sa fie alaturi de mine. Mai vorbisem cu Elliot in ultima vreme, dar nu ne-am intalnit. Mereu imi repeta ca vrea sa fiu fericita si sa aleg sa-mi fie mie bine. Se comporta din nou la fel ca inainte sa fim impreuna, cand imi dadea sfaturi si incerca sa ma ajute. Ma bucur ca inca e alaturi de mine, oftez eu si-l privesc cum se apropie de mine.