Caruselul vieții

Capitolul 23

                  

Un ciocanit in usa m-a facut sa tresar. Am dat acceptul si am ramas cu privirea atintita pe usa. Am incremenit cand am vazut persoana din spatele ei. Am apasat pe butonul de la telefon ca sa mi se aprinda ecranul. Mai aveam minute bune pana se facea ora 7. Mi-am intors din nou privirea spre Matt care statea inca in spatele usii putin intredeschisa.

            -Mai e pana la 7, murmur eu putin speriata.

            Oare nu am inteles eu bine ora la care a zis ca vine sa ma ia? Oh, Doamne, ma fac asa de ras din prima? A ras usor, apoi a intrat in camera. A studiat putin camera, cateva secunde, apoi si-a intors privirea spre mine. M-am ridicat rapid de pe scaun, pentru ca ma simteam ca un copil de 5 ani pe langa el.

            -Stiu ca mai e, spune el, iar mainile ii aterizeaza pe talia mea. Doar ca am fost gata mai repede si imi era dor de tine. Am ajuns acum vreo 10 minute, dar mama ta m-a tinut de vorba. Nu voia sa ma lase sus, dar pana la urma am convins-o, rade el si-mi face cu ochiul.

            Am dat usor din cap, nestiind ce sa zic. Matt s-a aplecat putin si mi-a sarutat delicat buzele. Ah! Si mie imi fusese dor de el. Mi-am incolacit mainile pe dupa gatul lui si m-am ridicat pe varfuri. Voiam sa fiu cat mai aproape. Eram de putine zile impreuna, dar totul fusese atat de intens. Saruturi, pupicuri furate, imbratisari stranse, vorbe frumoase. Nu ma puteam satura de persoana lui langa mine.

            -Stii, nu vreau sa ne petrecem intalnirea la mine in camera, spun eu razand. Mai am putin si sunt gata.

            A oftat, apoi mi-a dat drumul. I-am zambit angelic, apoi mi-am reluat locul pe scaun, in fata oglinzii. Stiam ca Matt o sa-mi inspecteze camera... camera mea roz ca pentru o fetita de 8 ani. Minunat, o sa-si intareasca parerea cum ca as fi o fetita. Am incercat sa ma calmez si sa ma concentrez pe fardul pe care mi-l aplicam pe ploape. Dupa ce mi-am aplicat rimelul, m-am intors spre Matt. Era intors cu spatele la mine privind acele trofee castigate cu mult timp in urma. M-am apropiat de el si i-am atins spatele cu mana. A tresarit usor, apoi s-a intors.

            -Nu-mi vine sa cred ca nu te reapuci de balet, spune el.

            -Matt, te rog. Nu-mi place sa vorbesc despre asta. Carierea mea ca balerina s-a incheiat acum ceva timp, oftez eu. Sunt gata, hai sa mergem.

            Mana lui mi-a atins obrazul si m-a mangaiat usor. Un mic zambet i-a aparut pe chip... mai mult un zambet de compatimire. Am oftat din nou si l-am rugat din priviri sa mergem. Voiam sa traiesc in prezent, sa fiu alaturi de Matt, nu sa-mi amintesc de trecut, de balet si toate cele. M-am departat de el si mi-am luat gentuta de pe birou si telefonul. Matt m-a luat de mana si am coborat amandoi. Mama s-a ridicat rapid de pe canapea si s-a indreptat spre noi. Un zambet imens ii lumina fata.

            -Sa fiu o mama de treaba sau o mama cicalitoare?intreaba ea abtinandu-si rasul.

            -Sa fii Lindsey sau sa te transformi in Susan?ii raspund eu cu o alta intrebare si o privesc serios.

            -Lindsey, raspunde ea razand. Sa va distrati, ne zambeste ea.

            Ne-am luat la revedere de la ea, apoi am iesit din casa. Matt mi-a deschis portiera de la masina si m-am urcat. Acesta imediat a ocolit masina, ajungand pe locul soferului. A pornit masina demarand pe strada. Eram curioasa unde mergem, dar nu voiam sa intreb. Asteptam sa fie surpriza. Eram o fana a surprizelor. In masina se simtea o oarecare tensiune, dar am incercat sa o ignor. Eram emotionata pentru seara aceasta si sigur si Matt e.