Caruselul vieții

(II) Capitolul 2

Hope

M-am urcat in masina pe bancheta din spate alaturi de Angel si imediat Matt a pornit la drum. Era aproape de miezul noptii, iar oboseala ma acaparase. Mai mult din cauza plictiselii de la restaurant. A fost o atmosfera placuta, dar noi, cei tineri, ne plictisiseram. Angel si gemenii statusera mai mereu pe telefoane, iar eu, Matt si Lucy ne mai retrageam pe terasa. Cei doi verisori isi povesteau ce mai facusera de cand nu s-au vazut.

-Sper ca nu v-ati plictisit prea rau, spune Robert.

-Prea rau nu, rade Matt. A fost bine. Nu-mi vine sa cred ca ai facut 50 de ani. La multi ani, inca o data, tata.

-Multumesc, fiule. Si am o veste pentru tine. Cum toata ziua toti m-au sunat sa-mi ureze de bine, am uitat sa-ti spun.

-Ce e?intreaba Matt putin speriat.

-Ii mai stii pe Scott si Amber?intreaba tatal, iar Matt raspunde afirmativ. Scott are un apartament in Stanford, la 5 minute de universitate. Vei locui acolo.

Am vazut un zambet pe chipul lui Matt si am facut si eu intocmai. Ma bucuram ca va sta intr-un apartament. In caz ca ma duceam la el as fi putut sa raman peste noapte. Daca statea la caminul universitatii nu as fi putut, mai ales ca ar fi avut coleg de camera.

-Si fata lor a intrat tot la Stanford. Vei sta cu ea, adauga Robert.

Fata. Ea. Gen feminin. Matt va sta in acelasi apartament cu o fata. Matt va sta la o ora distanta de mine cu o fata in apartament.

-Cu Adelyn?intreaba cu jumatate de gura Matt, iar tatal lui afirma.

Deci o si cunoaste. Poate a fost si ceva intre ei. Oare e din oras aceasta Adelyn? Am innebunit stiindu-l in acelasi oras cu Tiffany cand am plecat in iarna la tata... acum o sa mor ca-l stiu ca sta cu o fata sub acelasi acoperis. De ce ma uraste asa de rau viata? L-am privit pe Matt in oglinda retrovizoare si era uimit si foarte ganditor. Acum chiar ca am motive sa-mi fac griji din cauza plecarii lui.

Cand a oprit masina m-am dat rapid jos si am asteptat ca domnul Smith sa descuie. Ramaneam la el in seara asta. Am atatea intrebari pe care vreau sa i le pun despre acea Adelyn, despre facultate, despre viitor, despre ce vom face, incat cu greu ma abtineam sa nu izbugnesc in fata usii. Nici macar nu l-am mai asteptat si m-am indreptat direct spre camera lui, luandu-mi pijamalele din dulap si direct in baie am fost. La cat timp mi-am petrecut la el imi adusesem pijamale si lucruri necesare pentru a ramane peste noapte. Si el la fel la mine acasa.

Aveam aproape un an de cand suntem impreuna si fusesera cele mai perfecte si frumoase luni din viata mea. Presimt ca o data cu plecarea lui totul se va termina. Eu aici. El acolo. Acea Adelyn tot acolo. Va fi imposibil sa nu se intample ceva. Chiar aveam o speranta ca aceasta relatie nu se va incheia niciodata. Dar acea speranta a fost calcata in picioare cand am auzit de acea fata.

M-am schimbat rapid in pijamale, apoi m-am spalat pe fata pentru a-mi indeparta putinul machiaj. M-am spalat pe dinti, mi-am prins parul intr-o coada si cu inima cat un purice m-am intors in camera lui Matt. Acesta nu se schimbase inca si statea pe pat cu capul in palme. M-a auzit cand am inchis usa si si-a intors privirea spre mine si o unda de triste i-a traversat ochii. Mi-am asezat hainele pe scaunul de la birou si fara sa-l bag in seama m-am bagat in pat.

-Pitic, spune el si vine pe la spatele meu tragandu-ma la pieptul lui. Te rog, spune ceva... te simt ca esti suparata, vorbeste cu mine.

-Cine e Adelyn?intreb eu direct si-mi intorc privirea spre el.

A oftat zgomotos si s-a departat de mine, iar eu m-am ridicat in sezut atintindu-l cu privirea. S-a dat jos din pat si s-a indreptat spre birou si a cautat intr-un sertar. A scos o cutie micuta si a desfacut-o. A ales ceva, apoi s-a intors la mine. Mi-a intins 2 poze pe care le-am privit cu atentie.