Caruselul vieții

(III) Capitolul 1

L-am sarutat apasat, stiind ca va fi ultimul sarut pana vineri cand il voi vedea din nou. Ne-am departat usor, iar acesta mi-a mangaiat obrazul si a zambit slab. Am vrut sa ma retrag de tot, dar Matt m-a tras din nou aproape de el, apasandu-si buzele peste ale mele.

-Te iubesc, murmura el, privindu-ma drept in ochi.

-De abia astept sa vina vineri, zambesc eu. Te iubesc.

Acesta si-a lasat mana sa cada de pe obrazul meu, iar eu m-am dat jos din masina. Am inchis usor portiera dupa mine, apoi l-am privit cum pleaca in graba. Chiar trebuie sa se grabeasca. Ziua de ieri a fost tensionata, dar din nou, niciunul dintre noi nu a avut curajul sa vorbeasca. Ne-am petrecut ziua de parca nimic nu s-a intamplat, chiar daca stiam amandoi ca s-au intamplat multe, iar norul de tensiune era prezent deasupra noastra.

Nu a vrut sa plece aseara, dorindu-si sa doarma alaturi de mine. Nici nu a vrut sa plece mai devreme ca sa ajunga la timp, ci a preferat sa intarzie, doar pentru a ma aduce pe mine la scoala. Am vrut sa ma opun, dar stiam ca o data ce-si pune ceva in minte, va ajunge sa si faca. Si poate interpreta gresit cuvintele mele si nu aveam nevoie de un alt subiect de discutat. Imi ajunge cel pe care nu-l discutam.

Am oftat zgomotos si m-am intors spre scoala. Mai era destul timp pana incepeam, pentru ca totusi l-am facut pe Matt sa plecam cu 10 minute mai devreme. Macar sa ajunga la timp la al doilea curs, ca la primul nu are cum. Inca imi aduc aminte acea zi in care a adormit, iar Adelyn l-a sunat in disperare luni dimineata pentru ca nu se afla in Stanford. De data asta a sunat-o de aseara, spunandu-i sa nu-si faca griji.

Ajunsa aproape de dulap, am vazut-o pe Becca. Nu vorbisem deloc cu ea de dinainte de revelion. Inainte am fost prea ocupata pentru a hotari cu cine voi ramane, iar apoi am fost prea ocupata cu Matt. Ma simteam vinovata si sunt sigura ca e suparata pe mine. Dar sigur ma va ierta mai repede, pentru ca acum are si ea un iubit si stie ce inseamna sa-ti petreci timpul cu el.

-Neata, ii zambesc eu cand ajung in dreptul ei.

A tresarit si si-a intors privirea spre mine. A clipit de doua ori, apoi o incruntare i-a aparut pe frunte. Si-a luat rapid cartea din dulap, a inchis usita, apoi s-a intors si a plecat, fara ca macar sa-mi zica un cuvant. Am avut intentia sa alerg dupa ea, dar picioarele imi prinsesera radacini. Niciodata nu a facut asa... chiar daca era suparata pe mine, ma saluta inapoi si apoi ma ignora. Acum m-a ignorat si a plecat de langa mine.

Cu Esme ma intelegeam bine, dar nu ajunsesem inca sa avem acea relatie stransa de prietenie cum era intre mine si Becca. Vorbeam la scoala, cand ne intalneam cu baietii, mai ieseam la cafea, dar nu ma simteam obligata sa vorbesc cu ea in timpul meu liber. La Becca am inteles de ce e suparata si ma ignora total, dar la Esme nu-mi gaseam explicatie. Macar aceasta m-a salutat, cand s-a asezat in banca din spatele meu la prima ora. Am vazut imediat cum Becca s-a uitat urat la ea, apoi nici una nu m-a mai privit. Eram ca si invizibila pentru ele.

Becca se apropiase mai mult de Esme decat mine, dar nu am fost niciodata geloasa. Pur si simplu nu am avut timp sa ma gandesc ca-mi pierd prietenea cea mai buna din cauza noii venite. Dar nu o uram pe Esme pentru asta, pentru ca stiu ca am facut multe greseli in prietena cu Becca, dar aceasta m-a iertat. Dar acum s-a schimbat, pentru ca si-a gasit o alta prietena care nu o ignora din cauza iubitului. Plus ca la ele, Ryan si Cam sunt cei mai buni prieteni, deci mereu au avut intalniri in 4. Eu si Elliot am fost doar noi doi, singuri, bucurandu-ne unul de celalalt.

Dar voiam sa stiu ce are Becca. Sigur e mult mai mult decat faptul ca nu am vorbit cu ea doua saptamani la rand. Stie ca am trecut printr-o perioada grea si ar fi inteles tacerea mea. Si in plus de asta, nici ea nu a dat vreun semn, nici macar inainte sa ma impac cu Matt. Si clar a stiu ziua cand m-am impacat cu el, pentru ca era in acea casa cand m-am despartit oficial de Elliot.