Caruselul vieții

(II) Capitolul 15

Matt

-Trebuie sa plec acasa. Angel e singur, spune tata dupa ce inchide usa camerei lui Lindsey.

Dupa acel dus rece de care zisese tata, aceasta isi mai revenise. Tata ii daduse niste pastile care aveau sa-i calmeze durerea de cap cand se va trezi si unele care-i vor taia greata. Acesta a privit-o pe Hope cum statea ascunsa in bratele mele. Era atat de obosita si de abia se tinea pe picioare. Asteptam sa plece tata, sa incui toate usile si sa o bag la culcare. Sper sa poata dormi.

-Multumesc, tata, spun eu zambindu-i slab.

-O sa vin dimineata, in data ce se trezeste Angel. Daca mai ai nevoie de ajutor sa ma suni. Aveti grija de voi, spune el, apoi pleaca.

-Ramai aici putin ca sa ma duc sa inchui usa, ii spun eu lui Hope si ii dau drumul. Vin imediat.

S-a sprijinit de perete, dar imediat a alunecat, asezandu-se pe podea. M-am grabit sa cobor si i-am multumit inca o data tatei pana sa plece. A dat usor din cap, apoi a iesit, iar eu am inchis in urma lui. In cateva secunde am fost din nou sus, langa Hope. Avea ochii deschisi si se uita fix intr-un punct. Groaza care-i acaparase intreaga fiinta imi dadea si mie fiori.

-Vreau sa fac baie. Ma simt murdara, spune ea incet.

Am luat-o imediat in brate si am intrat cu ea in baie. Am dat drumul la apa calda, apoi am lasat-o pe Hope jos. Am sarutat-o din nou pe frunte, apoi am dat sa plec. Vocea ei slaba m-a oprit si m-am intors spre ea. Am vazut cum se da o lupta puternica in ea, intre 2 decizii. S-a uitat spre cada care se umplea din secunda in secunda, apoi spre mine, care stateam langa usa.

-Nu ma lasa singura, murmura ea si vad cum ochii i se umplu de lacrimi.

M-am apropiat din nou de ea si am imbratisat-o. Mi-a prins si ea corpul cu mainile ei micute si a inceput sa planga din nou. Ma durea sufletul cand o auzeam si nu stiam ce sa fac. Voiam sa existe ceva care sa-i stearga toata aceasta durere din suflet. Voiam sa nu fi existat aceasta seara niciodata. Voiam sa fi venit acasa de ieri, nu sa ma duc la acea afurisita de petrecere.

-Te rog, Hope, te rog. Nu mai plange. Esti in siguranta acum si promit ca nu voi mai lasa pe nimeni sa-ti faca rau. Niciodata. Te rog, spun eu si o strang mai puternic in brate.

S-a departat de mine si m-a privit in ochi. Ii aveam si eu acum umezi si ma abtineam cu greu sa nu le dau drumul lacrimilor. S-a intors cu spatele la mine si s-a apropiat de cada. Printr-o miscare brusca si-a dat tricoul de pijama jos, apoi chilotii. S-a bagat rapid in apa si si-a lipit genunchii de piept pentru a se acoperi. Am luat rapid un elastic de par de langa chiuveta si m-am apropiat sa-i prind parul. A lasat capul putin pe spate in timp ce-i faceam un mic coc. O studiam mereu cand isi facea parul si ii invatasem tehnica.

Si-a pus capul pe genunchi, iar eu m-am asezat in fund langa cada, fiind aproximativ la acelasi nivel cu ea. Privirea ii era pierduta si parca o intreaga poveste ii trecea prin fata ochilor. Buzele ii erau usor intredeschide, iar mici suspine inca spargeau linistea care era intre noi. Mainile ii inconjurau genunchii si vedeam un mic tremur.

-Mama a fost violata cand era de varsta mea, spune ea incet.

Imi mai spusese asta, dar de data asta ma cutremur cu adevarat. Nici nu vreau sa stiu prin ce a trecut Lind in acel moment. De ce ar face cineva asa ceva? De ce ar vrea sa le distruga viata unor fete? De ce vor sa le faca sa sufere? Voiam sa aflu cine e acel nenorocit si sa-l vad in spatele gratilor pentru totdeauna.