Caruselul vieții

(II) Capitolul 26

           -Sa ai grija de tine, scumpo, imi spune mama si ma imbratiseaza.

            Am dat usor din cap, apoi am imbratisat-o si pe Susan. Le-am privit pe amandoua cum se urca in masina de pe alee si cum pleaca. Am inchis usa in urma mea, apoi am mers in camera. Am avut o presimtire ca ceva rau se va intampla... si s-a adeverit. Poate dupa cate a facut, mie si la altii, nu ar fi meritat mila nimanui... dar totusi e tatal meu. Pana si Susan a vrut sa se duca la el, in ciuda comportamentului urat pe care l-a avut fata de ea. Saracul tata! Sper sa nu fie ceva grav.

            Mi-am luat tot ce aveam nevoie si am mers in baie pentru a face un dus. Aveam nevoie ca tot corpul sa mi se relaxeze dupa cele intamplate. Inca-mi simteam toti muschii incordati din cauza spectacolului de balet, iar apoi am mai aflat si vestea despre tata. Am vazut ingrijorarea de pe chipul lui Susan cand m-am intalnit cu ea si am crezut ca s-a intamplat ceva cu Harriet. Dar ea era bine, in grija mamei Jasminei. Dar tata nu. Tata era in spital, din cauza unui accident de masina. Si era in drum spre aeroport, vrand sa vina spre San Francisco cel mai probabil. Nu o sunase pe Susan deloc si statea la noi de o saptamana.

            M-am dezbracat si am intrat in dus, lasand apa calda sa-mi atinga corpul pentru a-l detensiona. As fi vrut sa fac o baie lunga, cu spuma si parfumante, dar timpul nu-mi permitea. Elliot venea sa ma ia de acasa, urmand sa mergem sa o luam pe Harriet, apoi ma ducea la Jasmine, pentru ca ramaneam la ea peste noapte. Imi era prea frica sa raman singura in casa, si mai ales imi era frica sa raman singura cu un copil de 9 luni. Imi placea sa stau cu Harriet, dar totusi, nu stiam toate lucrurile pe care le facea o mama.

            Am iesit dupa ceva timp si m-am sters, apoi m-am imbracat in ceva comod. Mi-am desfacut parul din cocul strans pe care-l aveam si mi l-am lasat liber pe spate. Mult mai bine! M-am intors in camera mea si mi-am luat rapid un rucsac si mi-am bagat lucrurile de care aveam nevoie peste noapte la Jasmine, apoi am mers in camera de oaspeti pentru a lua cateva haine pentru Harriet. Mama urma sa se intoarca maine seara, dar de Susan nu stiu sigur. Presimt ca Harriet va ramane o perioada la noi si habar nu am cum o sa ne descurcam eu si mama.

            Mi-am auzit telefonul sunand si am citit rapid mesajul de pe ecran. Elliot ajunsese. Mi-am luat geaca pe mine, pentru ca se lasase racoare afara, fiind seara. M-am grabit sa cobor, iar dupa ce m-am asigurat ca am incuiat usa m-am indreptat spre masina din fata aleii. M-am urcat pe locul din fata, pentru ca de data asta conducea Elliot, dupa ce-l dusese pe Sean acasa.

            -Mersi ca ma duci, ii zambesc eu cand porneste. Puteam sa iau un taxi.

            -Nicio problema. Cu ocazia asta mai conduc si eu, ca Sean nu ma lasa mai deloc, ofteaza el. E masina lui, ce-i drept... de fapt a lui Philip, rade el. Dar mereu dupa ora 5 si in week-end e total a lui Sean.

            -Sean mai are frati?intreb eu curioasa.

            -Da. Doua surori gemene, de 12 ani. Suntem o familie numeroasa, rade el.

            -Foarte. Dar se putea si mai bine, rad eu si ii fac cu ochiul.

            -Sa nu mai aud de copii. Noroc ca mama nu mai vrea sa faca copii, rasufla el usurat. A fost prea traumatizata de sarcina cu mine si nu vrea sa mai auda. Si in plus de asta nu a mai avut relatii cu barbati, spune el si ma priveste pentru cateva secunde si presimt ca e un lucru pe care nu mi-l spune.

            In minte mi-a aparut imediat Adelyn si Taylor. Voiam sa-l intreb pe Elliot, dar imi era prea rusine. Nu voiam sa par prea bagagioasa si sa pun prea multe intrebari. Cum facea el uneori, daca stau sa ma gandesc mai bine. Am dat doar usor din cap in semn ca am inteles, apoi am fost atenta la drum.