Prințul dispărut (volumul 1)

16. Întrunirea suspendaților

Frigul îi cuprindea încet corpul, făcându-l să pipăie patul cu mâna. Se ridică confuz și privi adormit fata creață de lângă el care îi furase pătura și zâmbi amuzat. Adelaide doarme atât de frumos primele două ore, dar apoi parcă ar fi posedată. Mai avea puțin și îl dobora din pat. 

 Cu zâmbet larg pe buze, Dylan se ridică din pat și merse pe vârfuri pâna la dulap, de unde își luă o bluză albă și o cămașă verde, apoi, după ce iși găsi blugi preferați, merse la baie. Își aruncă hainele purtate în coșul de rufe și intră în duș, tresărind la contactul cu apa rece. Dură doar câteva secunde până când apa deveni fierbinte, arzându-i astfel pielea, făcându-i toți mușchii să se relaxeze. Lăsă apa să curgă minute bune, apoi ieși din duș, luându-și halatul negru pe el. Ștearsă cu mâna oglinda băi, și își privi  ochii. Numai el știe cât îi mulțumește acum doamnei Suzie, vecina de alături că vine aproape în fiecare dimineață să ceară zahar.

 Până acum o înjura, pentru că femeia aia nu își ia nicio dată zahar, dar acum îi mulțumea în gând pentru că datorită ei a avut lentilele de contact puse. Era sigur că atunci când va deschide ușa ca da de ea, nu de Adelaide. 

Își aranjă părul, se spălă pe dinți, se schimbă în hainele luate, deschise geamul băii, apoi merse în bucătărie. Deschise frigiderul luând de acolo laptele, gândindu-se că Adelaide poate va vrea, și așeză ingredientele pentru smoothie pe masă. 

După ce tăiă avocato și îl aruncă în blender, își îndreptă privirea spre ușa de la camera sa, unde în prag, Adelaide cu părul ciufulit stă și îl privește.

  —  Bună dimineața! mormăi ea, tărându-și picioarele pâna la scaunele înalte din bucătărie, trântindu-se pe cel din fața lui Dylan.

  —  Neața! râse el, așezând două pahare înalte pe masă.

—  De ce râzi? întrebă ea, lăsându-și capul în mâna stângă.

—  Arăți... într-un mare fel! spuse el, privind părul înfoiat și încâlcit al Adelaidei.

—  Ei bine, îmi pare rău că nu mă trezesc ca cei din filme, cu părul perfect normal, și eventual și puțin machiaj!

— Ei, hai... nu te supăra! zise Dylan, turnând conținutul din blender în pahare.

—  Ce este asta? Arata groaznic! zise Adelaide privind cele două pahare în care un conținut verde se afla.

—  Smoothie cu dovlecel, avocado și spanac! spuse Dylan, așezându-se la masa, privind-o pe Adelaide cu un zâmbet larg pe buze, arătundu-și gropițele.

—  Tu chiar bei așa ceva? întrebă Adelaide privindu-l șocată pe Dylan. 

—  Este sănătos și....

—  Oprește-te aici! Eu nu mănânc așa ceva! zise Adelaide oripilată.

—  Nici măcar nu ai încercat! zise el, tușind.

—  Arată de parcă Halk ar fi vărsat în paharele alea! spuse Adelaide scârbită, arătând spre pahare.

—  Ei bine.... murmură Dylan, privind paharele din fața lui. Își înclină capul într-o parte și aprobă, strâmbându-se. Mi s-a dus toată pofta! Mersi, Ad! murmură el, ridicându-se de la masă, luând cele două pahare cu el, aruncându-le în chiuvetă.  Deschise un dulap de unde luă o cutie de cereale, apoi două castroane negre din suportul de vase, trântindu-le pe masă.

—  Așa mai vii de acasă! spuse Adelaide punându-și cerealele în bol, turnând apoi laptele.

—  Dacă vrei să mergi să îți faci un duș, îți poți lua ceva de la mine! spuse Dylan strănutând.