My Demon (II)

18. I deserve to be happy

Azi am decis să fiu fericită, pentru că merit.

Sunt la garaj şi nu pot scăpa de nesuferitele de întrebări din partea băiețiilor, şi ce m-a şocat foarte mult, e că şi Ryan a fost îngrijorat pentru mine.
De fiecare dată când unul din ei mă întreba ceva, râdeam, ceea ce îi enerva la culme.
Zâmbeam şi eram fericită, în ciuda celor întâmplate seara trecută.
Într-adevăr. Am mai stat la Justin până dis de dimineață, când mi-am luat tălpăşița de acolo. El nu s-a întors în noaptea aceea, şi sincer bine a făcut.
Mi-a lăsat timp să mă gândesc îndeajuns, încât să realizez că eu nu merit una ca asta. Merit să fiu fericită.
-Alo!! Nebuno!! Ne spui şi nouă pe unde a umblat curul tău ăla sexy zilele astea?! A spus Zayn exasperat.
-Haideți băieți! Am zâmbit. Am chef de o petrecere. Voi nu?
-Te-a lovit soarele în cap? M-a întrebat Ryan.
-M-a lovit fericirea! Am spus plină de mândrie, aruncându-mi mâinile în aer.
Cei trei mi-au aruncat priviri dubioase. Nu înțelegeau, iar eu nu simt nevoia să explic nimănui ce se întâmplă cu mine.
-Dacă nu vreți, mă pot distra şi singură. Serios. Am spus nepăsătoare.
-Misiunea e terminată? Să ştiu şi eu dacă pot dormi liniştit fără ca telefonul să sune, şi nenorocitul de Jason să ne caute. A zis Zayn.
-Da, e totul sub control.
Am să discut cu Justin despre asta, lăsând la o parte ce e între noi. Suntem oameni mari, nu? Putem vorbi civilizat despre problemele importante.
-Atunci eu mă bag. A răspuns vesel.
-Restul? Niall, Ryan? M-am uitat rugătoare la ei.
-Eu aş cam vrea să rămân cu mâncarea, poate data viitoare!
-Dă-o dracu de mâncare, ce e în neregulă cu tine frate?! Vin şi eu. A început Ryan.
-Doamne ce disperați. Na bine, satanelor, vin şi eu. Fi-v-ar petrecerea de râs!
-IEEEEEEIIII. Am țipat, sărind pe blondin. Te iubesc, te iubesc, te iubesccc!!!!
-Bine, bine! Şi eu, crizato!
În momentul ăsta arătam ca nişte bff-uri goals, dar oricum, asta nu contează. Aproape că uitasem cât de mult țin la omul ăsta, de fapt la toți trei. Chiar şi la Ryan.
-
Restul după-amiezei ne-am petrecut-o toți patru împreună, uitându-ne la filme, mâncând ca sparții, fumând ca nebunii (chiar şi pe Niall l-am convins să tragă câteva fumuri) şi acum stăteam pe canapeaua din living şi povesteam chestii amuzante.
-Ne apucăm şi noi să organizăm petrecerea? Am întrebat dintr-o dată.
-Stai ce?! Aici o să fie? A zis Niall.
-Da' unde credeai morcoveață? În Paris? Am început să râd, fiind acompaniată de Ryan şi Zayn.
-Foarte amuzant pisicuțo, mrr! Mi-a făcut cu ochiul.
-Vrei un pumn în cap şi nu ştii cum să ceri monsieur? Am ridicat o sprânceană la el.
-Opa, ne dăm pe franceză? A rânjit Ryan.
-Aş vrea eu. Cred că e prima materie la care rămân corigentă anul ăsta, şi crede-mă că lista e lungă.
-Ai nevoie de meditații la ceva? A întrebat serios.
-Da. La cum să-mi organizez timpul, căci asta e singura problemă din cauza căreia nu învăț. Am chicotit.
-Meh, nu există un astfel de meditator. Dar dacă ai nevoie la biologie de exemplu, sunt liber oricând. Cel mai bine mă pricep la sistemul reproducător. A rânjit iar.
-I-auzi! Am pufnit în râs. Cum de nu-ți ştiam latura asta jucăuşă Ryan? M-am strâmbat puțin.
-Oh, asta nu e nimic Kate. Să vezi cât de pervers poate fi nebunul ăsta! A exclamat Niall.
-Hmm. Mi-am muşcat buza.
-Nu mă provoca să-ți arăt. A zis brunetul.
-Luați-vă o cameră duşilor! A spus morcoveața.
-Ți s-a pus pata pe domnişoara Caitlin, dragă Ryan? A întrebat Zayn.
-Sunteți cretini? Suntem şi vom fi doar prieteni. Nu-i aşa Kate?
-Logic. Am chicotit.
-Nu uita că există şi prieteni cu beneficii. A adăugat Zayn.
-Oh mai taci! I-am aruncat o perină în cap.
Din micul meu atac, a pornit un adevărat război între mine şi Zaynuț.
Ne băteam cu perinile ca doi handicapați mintali, dar am fost întrerupți de vocea lui Niall:
-Organizăm şi noi petrecerea aia azi? A întrebat, şi avea dreptate.
-Zayn ocupă-te de băuturi, tu Niall de mâncare, Ryan încuie camerele şi aranjează pe aici şi după ajută-mă cu invitații.
-S-a făcut şefa! Au zis toți la unison.
Au trecut două ore de când eu cu brunetul ne chinuim să trimitem mesaje tuturor cunoscuțiilor din oraş, aşa că mă duc să verific dacă ceilalți au terminat de făcut ce le-am cerut.
Am intrat în bucătărie, şi am văzut cum Zayn pune în frigidere băuturile cumpărate, iar Niall pe masă şi unde apucă, cutiile cu pizza şi alte minuni.
-De unde au mai apărut trei frigidere? M-am încruntat nedumerită.
-Rezerve din beci. A răspuns Malik.
-Okk... sunteți tot mai ciudați.
-Ce să faci.. vezi că-i greu. A zis blondul.
Am început să râdem toți trei, şi în scurt timp ni s-a alăturat şi Ryan în încăpere.
-Cred că am terminat tot. Am spus aşezându-mă pe un scaun.
-Cam aşa ceva.
-La cât încep să vină oamenii? A întrebat morcoveața.
-Pe la 20:30.
-Şi acum cât e ceasul?
-18:45. A zis Ryan.
-Cum credeți că o să rezist fară să mă ating de mâncare?! Asta e tortură curată! S-a revoltat.
-Du-te fă-ți baie, pregăteşte-te şi taci! Mi-am dat ochii peste cap.
-Bine.. S-a bosumflat şi a plecat.
-Băieți, mă duc şi eu să mă pregătesc! A cui baie o pot folosi?
-Nu-ți mai place cea a lui Justin? A râs Zayn.
-Se pare că nu. Am zâmbit.
-Poți s-o foloseşti pe a mea dacă vrei! A spus Ryan. O iau eu pe a lu tâmpitul ăla.
-Mersi!
Am ieşit din bucătărie şi am urcat rapid la etaj. Am destul de puțin timp la dispoziție cu pregătitul, şi încă nu sunt sigură dacă voi reuşi să mă distrez cu adevărat şi să uit de toate lucrurile negative din viața mea.
Am ajuns în camera idiotului pe care încep să nu-l mai urăsc, ci din contră, să-l iert.
Ce rost are să-i port pică?
A apărut în viața mea, am fost fericiți o perioadă, mi-a lăsat amintiri frumoase, m-a distrus şi a plecat.
End of story.
Se mai întamplă.
Ce atâtea drame şi rahaturi?!
Încep să mă obişnuiesc cu asta. Cu tot de fapt. Viața merită trăită, şi eu abia am început să simt că trăiesc.
Îmi aleg o ținută drăguță, tipică mie, ce constă într-o pereche de blugi mulați negrii, tăiați în genunchi, şi un maieu alb strâmt şi puțin decoltat.
Îmi iau o lenjerie neagră, un prosop vişiniu, şi mă îndrept spre baia lui Ryan.
Am ajuns rapid, păşind pe gresia rece de un negru mat. Îmi plac gusturile lui, sincer.
M-am scăpat de hainele avute pe mine, şi am intrat în duş.
Am dat drumul apei, lăsând picăturile fierbinți să ia cu ele toată energia negativă din corpul meu. Mi-am dat capul pe spate, lasând apa să mi se izbească de față şi să-mi mângâie pielea cu puritatea ei.
După câteva minute, în care pur şi simplu am stat sub duş, am luat primul gel pe care l-am nimerit, şi mi l-am întins pe tot corpul.
Avea un miros bărbătesc plăcut, dar totuşi nu semăna deloc cu cel cu care am fost obisnuită.
Am luat şi un şampon şi mi l-am întins în par, făcându-mi un turban de spumă în cap.
Am început să râd de prostia mea, după care am decis că am stat suficient să-mi fac o amărâtă de baie.
Mi-am clătit rapid tot corpul, ieşind din duş şi înfăşurându-mi prosopul în jurul lui.
Când am considerat că pielea îmi e suficient de uscată, mi-am îmbrăcat lenjeria şi mi-am şters şi părul.
Am ieşit din baie, şi nici nu m-am uitat pe unde merg, că m-am şi ciocnit de cineva.
Mi-am ridicat privirea şi am dat de nişte ochi ciocolatii, care mă făceau să mă topesc, la propriu.
-Scuză-mă Caitlin! A spus Zayn, scărpinându-şi ceafa.
-E ok. I-am zâmbit timid.
Am plecat de lângă el, şi în drum spre cameră, i-am simțit privirea pe fundul meu.
Am roşit instant şi am grăbit pasul.
Ce dracu e cu mine? Mai noi mă topesc de la ochii lui Zayn şi am discuții dubioase cu Ryan. Cred că ori o iau razna, ori până acum n-am văzut cât de frumoşi sunt băieții din casa asta.
Ce mai lipseşte e să mă sărut cu Niall. Asta ar fi cireaşa de pe tort.
Am început să râd, intrând în cameră şi începând să-mi caut machiajele.
Mi-am găsit un tuş aruncat prin sertare, un rimel şi un ruj vişiniu.
Am început să-mi aplic tuşul, apoi rimelul, iar la final rujul.
Mi-am uscat părul rapid, şi l-am întins cu placa.
Mi-am îmbrăcat hainele alese şi am început să-mi caut în dulapuri perechea de tocuri negre.
Le-am găsit după vreo cinci minute şi le-am încălțat grăbită.
Am auzit voci de jos, iar când m-am uitat la ceas, mi-a căzut fața.
Era ora 21:15.
Cât dracu mi-a luat să mă pregătesc?!
M-am parfumat discret pe gât, făcându-mi ultimele retuşuri în oglindă.
Arătam chiar foarte bine, şi abia acum am observat că acele kilograme pe care le bănuiam că s-au pus pe mine, s-au "aşezat" foarte bine pe sâni şi fund. Mai mult ca niciodată, îmi plăcea cum arăt. Mă simțeam frumoasă -în adevăratul sens al cuvântului.
Nu am mai avut de mult sentimentul acesta, şi se simte minunat.
Mi-am băgat pachetul de țigări în buzunarul din spate al blugilor, mi-am luat telefonul de pe noptieră şi am ieşit din cameră, încuiând uşa.
N-am chef să mă trezesc cu vreun retardat pe jos în camera în care dorm.
Am coborât repede scările, uitându-mă în jur.
Nu cunoşteam aproape pe nimeni, majoritatea fiind prietenii baiețiilor.
M-am dus până în bucătărie, unde am dat de Ryan.
Mi-a întins o sticlă de bere, pe care am acceptat-o bucuroasă.
Am deschis-o, luând câteva guri, dar strâmbându-mă de la gustul de rahat.
Ieftinituri.
-Ămm.. Kate? A zis brunetul.
-Hmm?
-Se pare că din greşeală ți-am invitat şi fostul iubit aici. A zis, muşcându-şi buza panicat, ca şi cum urma să-l omor.
Lichidul amărui mi-a rămas în găt imediat ce am auzit ce a spus.
Chiar că am să-l omor.
-Ce?! Am țipat, dar nu s-a auzit aşa tare din cauza muzicii date la maxim.
Mi-a făcut semn cu capul spre sufragerie, apoi a plecat afară.
Ce idiot.
Am vrut să verific, aşa că m-am dus spre direcția indicată.
În depărtare, la vreo 5 metrii distanță, stătea şatenul care m-a dat în gât la taicămiu.
M-am uitat puțin scârbită la el, apoi am dat sa plec, dar mi-am auzit numele.
M-am întors iar şi brusc, handicapatul era în fața mea.
-Caitlin. A spus.
-Ce vrei Federico? I-am zâmbit fals.
-Am venit aici ca să-mi cer scuze. Ştiam că te găsesc în locul ăsta.
-Nu am nevoie de nicio scuză din partea ta.
-Dar eu simt nevoia să ți le spun. Te rog ascultă-mă!
-Nu Federico! Te-am ascultat destul în ziua aia, când nici nu mi-ai permis să vorbesc! Ascultă-mă tu pe mine de data asta! De ce nu vrei s-o laşi baltă? Pe lângă că mi-ai făcut ce mi-ai făcut, mai ai şi tupeul jegos de a veni să-ți ceri scuze. După ce spargi un pahar şi-l lipeşti, mai arată la fel? Eu cred că nu. Dar mă voi "repara" şi singură, şi fix de parerile tale de rău n-am nevoie. Mulțumesc frumos pentru tot ce ai făcut pentru mine: bune sau rele. De azi înainte fiecare o ia pe drumul lui. Eu sunt fericită cu viața mea, sper că şi tu eşti cu a ta. Îți doresc cu sinceritate să ai o viață frumoasă! Am spus hotărâtă, ca mai apoi să plec de lângă el.
Asta a fost tot ce am mai avut de zis.
Mi-am încheiat disputele şi cu el.
Rămâne Harry, şi mai apoi, îmi pot trăi în linişte viața mai departe. Poate încercând ceva nou.

N-am mai scris de ceva timp un capitol în care Cailin e aşa fericită şi sigură pe ea. De fapt cred că e primul capitol de genul. Sper să vă placă, şi să o primiți cu brațele deschise pe ' noua Kate '. Voi posta zilele astea şi la noua carte, care sper să vă placă la fel de mult ca şi ' My demon '. Va fi cu totul altfel. Încerc şi eu lucruri noi ca şi Kate :))))). Nu vă dau mai multe detalii!! Şi la cartea aceasta voi posta tot zilele astea, având în vedere că marți scap de teze. Vă pup şi vă doresc baftă la şcoală! <3