My Demon (II)

19. Kiss me!

Mi-am luat încă o bere din frigider şi m-am dus în curte.
Era foarte întuneric, dar am putut vedea clar o persoană cu glugă stând într-un colţ.
De curioasă ce sunt, şi proastă pe deasupra, m-am dus fix în direcția aia.
Când m-am apropiat s-a întors, probabil simțindu-mi prezența. Am rămas puțin uimită.
-Ce faci aici Justin? Am spus, privindu-l în ochi.
-Am venit să-ți înapoiez telefonul. A zâmbit slab şi mi-a întins obiectul micuț.
-Ah, mulțumesc. L-am luat şi l-am vârât în buzunar.
-Arăți minunat! A zis, muşcându-şi buza.
-Eh, nu chiar. Şi tu arăți bine!
-Mersii.. sper să nu mă recunoască nimeni.
-Când ai de gând să te arăți lumii? L-am întrebat uşor.
-Nu ştiu. Poate nu sunt pregătit pentru întrebări, deşi nimănui nu-i pasă cu adevărat.
-Unora le pasă. Am răspuns, scărpinându-mi ceafa.
Mie îmi pasă.
-Nu prea cred. În fine. Mi-a fost dor de tine, deşi a trecut doar o zi. Ciudat, nu? A chicotit.
Culmea, dar şi mie. Puțin.
-Poți să trăieşti şi fără mine Justin. În puțin timp vei realiza asta. E mai bine aşa. Găseşte pe cineva care să-mi compenseze lipsa. Vei uita de mine într-un final.
-Dar tu? Tu poți? Sincer.
-Încerc. Şi voi reuşi. Am rezistat trei luni, pot mai mult.
-Nu m-ai uitat niciodată cu adevărat, chiar daca asta pretindeai. Nu sunt prost Caitlin. Te doare cum mă doare pe mine.
A stat puțin şi s-a uitat în gol, apoi a continuat:
-Sărută-mă!
Am rămas uimită de faptul că ultimul lucru spus nu se lega de restul, dar l-a zis cu atâta hotărâre.
-Poftim?! Am strigat uşor.
-Sărută-mă Kate. Ce e aşa greu? Lipeşte-ți minunățiile alea de buzele mele. Mă doare undeva că tu vrei să ne îndepărtăm. Bine, ne îndepărtăm. La dracu! Dar dacă ne sărutăm nu cade planeta.
-Dar nu ne ajută dacă facem asta! Tu nu înțelegi că trebuie să uităm fiecare de existența celuilalt?
-Şi tu nu înțelegi că eu fară tine nu pot? Şi nu e prima oară când îți spun asta! Cine zice că trebuie să ne uităm? Dracu.
-Trei luni văd că ai putut! Am zis nervoasa.
-N-am avut încotro! A țipat.
-Eu nu ştiu dacă ai avut sau nu, având în vedere că nu mi-ai dat nicio explicație.. şi văd că nici nu ai de gând!
-Dacă nu-mi dai ocazia! De când ne-am reîntâlnit tot îmi reproşezi chestii şi inițiezi certuri. Ce vrei să fac? Am vrut să te protejez naibii şi tu nici nu îmi eşti recunoscătoare!
-Recunoscătoare? Am râs. Hai că devii amuzant. Recunoscătoare pentru ce? Că eram pe cale să mă sinucid de nenumărate ori? Atunci mulțumesc Justin! Mi-ai făcut un bine!
-Tu chiar nu pricepi nimic! Habar n-ai în ce pula mea te-ai băgat când ai întrat în mafia lui Jason. Umblii liniştită pe stradă fară să te gândeşti că vreun duşman îşi face planuri să te omoare. Eşti chiar dusă rău, dacă ai impresia că totul e aşa uşor. Nu ştiu în ce mafie de rahat ai mai fost tu, dar aici nu e aşa. Locul ăsta e mult mai periculos decât poți gândi. Şi eu ți-am păzit fundul ăla sexy din umbră, pentru că te iubesc! Şi n-am vrut să mori naibii. Ai noroc că la mine te-a adus Harry. Dacă ajungeai la altcineva, în momentul ăsta nici nu mai respirai. Şi tot tu mă acuzi pe mine. Şi eu am suferit, şi eu am plâns, şi eu am vrut să mă sinucid! Dar eşti aşa egoistă, încât crezi că doar tu ai fost în starea aia. Eu pe lângă asta, am mai şi avut grijă de tine. Tu ştii ce aiurea era să te văd şi să nu te pot atinge? Nu. Doamne, îți jur că habar n-ai ce am simțit atunci. Şi acum îmi tot arunci asta în față, şi mai vrei şi să ne îndepărtăm. Când noi nici nu ne apropiasem. Eşti ridicolă Caitlin. Dar eu tot te iubesc cu toată ființa mea, bleago!
Am clipit de câteva ori, parcă nevenindu-mi să cred.
Ştiu că nu era asta toată povestea, dar e o parte. Şi sunt fericită că mi-a spus motivul absenței sale.
N-am spus nimic, în schimb l-am sărutat.
La început a fost surprins, dar mi-a răspuns în câteva secunde, astfel încât, acum buzele lui le atingeau delicat pe ale mele. Aproape că nu le simțeam. Erau ca ceva inexistent, dar care îmi oferea o plăcere nebună. Erau ceva ce nu meritam, şi ştiam asta. Dar preferam să le accept în tăcere, bucurându-mă de mierea oferită. Nu puteam să refuz asta. Sunt ceva de care am nevoie, fără de care nu pot trai.
Ne-am desprins uşor, dar focul din mine nu a vrut să se stingă. Voiam mai mult.
-Iartă-mă! Am spus încet, vrând să-l sărut iar.
-Iartă-mă tu! A răspuns, lipindu-şi buzele de ale mele.
Mi-am băgat mâinile în părul lui, iar el m-a lipit cu totul de el.
A mârâit în gura mea, odată ce i-am dat permisiunea să mi-o exploreze.
-Te.vreau.Justin. Am spus între săruturi.
S-a desprins uşor, privindu-mă în ochi cu tristețe.
-Ai baut. Nu putem acum.
-Te rog. Nu mai pot.
-Caitlin eşti beată. Nu îți doreşți asta cu adevărat!
-Ba da! Am spus hotarâtă.
-Ba nu..
-Bine. Du-te la iubițica ta Vanessa! Pe ea n-o refuzi.
-Termină! Nici nu-mi pasă de ea!
-"Îți promit că îți voi fi alături mereu". Desigur. Nu dai niciun ban pe ea.
-Eşti cumva geloasă? A rânjit.
-Mai degrabă scâbită! Am scuipat cuvintele, împingându-l de pe mine şi am plecat în casă.
Ştiam că nu o să vină după mine, pentru că nu risca să-l vadă cineva.
Mi-am luat încă o bere şi când am vrut să ies din bucătărie, am dat dat nas în nas cu cineva.
-Scuze! Am spus rapid.
-Tu eşti Caitlin? A întrebat băiatul din fața mea.
-Da. Şi tu eşti..um? M-am uitat nedumerită.
-Zac.
Şi-a întins mâna, cuprinzând-o uşor pe a mea.
-Îmi pare bine, Zac.
-De asemenea.
-Şi vrei să bei ceva? Am zâmbit.
-Un suc cu mere şi ananas.
Am ridicat o spranceană la el, iar apoi a continuat: 
-O bere ar fi perfecta! A răspuns, arătându-şi dantura.
-Aşa mai vii de acasă! Şi.. de unde spuneai că mă cunoşti?
-Nu am spus asta. A chicotit.
-Ups, scuză-mă! Sunt puțin cam beată.
-Este okay! Să zicem că de la nişte cunoştințe.
-Uuuu sună interesant. Pot să le întâlnesc şi eu? Am rânjit.
-La momentul potrivit, da.
-Pot să mor până atunci. Am pufnit.
-Nu prea cred. Hai să stăm jos.
-Credeam că nu mai spui asta. Cât este ceasul apropo?
-Ăă.. *şi-a scos telefonul din buzunarul blugilor şi s-a uitat la ecran* 23:45.
-Aoleu. Mulțumesc!
-Trebuie să pleci? A adoptat o față tristă.
Doamne ce ochi are.
-Glumeşti? Aici locuiesc.
-Serios? A revenit la zâmbetul lui de milioane.
-Da.
-Perfect atunci!
S-a apropiat de mine, dar eu m-am dat în spate.
-Ce faci? M-am uitat nedumerită, făcând paşi în spate.
-Bine, tu?
-Încetează!! Am țipat la el.
-Eşti okay?
Mi-am scuturat capul, imaginea realității apărând imediat.
Am halucinații.
Ce dracu au pus băieții în băuturile alea?
-Nu mă simt prea bine. Am spus, masându-mi tâmpla.
-Vrei să te duc în camera ta?
-Dacă v..
-O duc eu, stai liniştit Madden. M-a întrerupt o voce răguşită, ce se afla în spatele meu.
M-am întors involuntar, făcând ca durerea deja existentă de cap să se amplifice.
-H-Harry? M-am uitat nedumerită.
-Haide Kate. Te duc eu.
M-a prins de braț şi a început să mă tragă după el în mulțimea de oameni, lăsându-l pe Zac în urmă.
-Nu vreau să merg nicăieri cu tine!! Am strigat, dar se făcea că nu mă aude.
-Oh, acum nu mă bagi în seama? Am continuat nervoasă.
-Eu dacă aş fi în starea ta, n-aş mai face atâta pe durul şi mi-aş ține gura. S-a întors spre mine, aruncându-mi o privire demonică.
-Nu vreau să-mi faci rău Harry. Nu sunt în apele mele. Îmi e frică. Am spus speriată, totodată amintindu-mi de ceea ce mi-a zis Justin.
Din cauza stării pe care o aveam, sentimentele mi se amplificau, frica acum cuprinzându-mi ființa, nelăsându-mă să respir corect.
-Nu îți fac nimic tâmpito! Încerc să te ajut. Haide.
-Brusc toată lumea mă ajută. Există cumva un eveniment pe facebook 'ajutați-o pe Caitlin Jones'? Pentru că aş vrea să particip şi eu. Am murmurat.
-Doar taci. A spus rece.
A continuat să mă tragă pe scarile parcă interminabile, într-un final, ajungând în camera mea, adică a lui Justin.
-De unde ai ştiut că aici dorm?
-De parcă nu era evident. S-a uitat la mine amuzat.
-Ce vrei de la mine? Mi-am mutat privirea pe podea.
-Nimic în mod special. Să zicem că am prins ceva drag de tine şi că am vrut să-ți salvez fundul de la un viol. Bine, oricum după asta Bieber îi rupea capul, dar trecem peste. A spus indiferent, aruncându-se pe pat.
-Ce vrei să spui? M-am încruntat.
-Sunt multe chestii pe care nu le ştii Kate. Cred că ar trebui să îți deschizi ochişorii ăia frumoşi la realitate, până nu te înghite ea pe tine.
-Sunt okay în lumea mea, mulțumesc frumos. Ai idee ce au pus în băuturi?
-Tu eşti prietenă cu băieții ce stau aici, şi probabil ați organizat împreună petrecerea.. şi mă întrebi pe mine ce au pus în berile alea ieftine? A ridicat o sprânceană. Eşti dusă rău.
-Da păi îmi e rău. Dă-te mai încolo! M-am aşezat lângă el.
-Chiar vrei să împărțim patul în noaptea asta? A rânjit.
-Atâta timp cât nu te atingi de mine şi stai pe locul tău, n-am nimic împotrivă. Am dat din umeri.
Am tras pătura pe mine, deoarece m-au luat frisoanele şi m-am întors cu spatele la el.
Am simțit patul mişcându-se, iar dintr-o dată nişte mâini mi-au cuprins mijlocul.
-Condiția de a dormi cu mine în pat era să nu mă atingi şi să stai pe locul tău. Ai uitat?
-Nu. A spus băgându-şi capul în părul meu.
-Nu vrem să ajungem în ipostaza de la secția de poliție, nu? Am chicotit.
-Poate..nu! A răspuns rapid.
-Atunci fă bine şi stai departe de mine, căci nu ştiu daca e din cauza băuturii, dar respirația ta mă excită! Am zis încet.
S-a tras pe locul lui, şi în următoarea secundă puteam să jur că îşi dă duhul din cauza râsului.
-De la băutură, clar. A spus printre râsete.
-Nu e amuzant cretinule! Am aruncat cu perina în el.
-Dacă te-ar auzi Bieber, m-ar omorî.
-Oh, mai lasă-mă şi cu derbedeul ăla! M-am aruncat exasperată cu fața în perină.
-Că tot am adus vorba de asta.. cred că ar trebui să fii iar cu el. Chiar ține la tine, serios.
-Şi tu de unde ştii asta? Mi-am ridicat capul, privindu-l.
-Îl cunosc de trei luni, aproape patru. Nu mi-a fost aşa greu să-mi dau seama că fata de care tot îmi povestea eşti tu.
-Ți-a zis chestii despre mine? Stai aşa, tu te înțelegi cu Justin?!
-A suferit mult. A trebuit să se descarce şi el cumva, nu? Şi da, suntem prieteni destul de buni, aş putea spune.
-Ce ți-a zis? Spune-mi tot.
-Hoho, e destul timp pentru asta Kate. Tu eşti cam beată şi e posibil să uiți până mâine tot, deci singurul lucru la care ar trebui să te gândeşti acum e dacă o să mă pot abține să nu te sărut. Eşti frumoasă chiar si beată.
-Şi tu eşti frumos şi chiar vreau să mă săruți. Vreau să uit de Justin!
-Eşti dusă rău. E clar. Eu nu te pot ajuta să-l uiți, şi în niciun caz în felul ăsta.
-Acum mă refuzi şi tu, ce drăguț. Stai să ghicesc.. Vanessa?
-Aoleu. Ce-i cu depravata aia? A început să râdă.
Mie una îmi venea să plâng.
-Se ține scai de Justin şi mă face să mă gândesc cum aş putea să o ucid în cele mai nasoale moduri.
-Stai calmă în privința ei. Nu e nimic între ei doi. Cel puțin nu ceva serios. Poate nişte tăvăleli, că doar la asta e bună ființa aia.
-Oh, mai taci! Şi pe mine idiotul m-a refuzat de vreo 3 ori. Mi-am dat ochii peste cap.
-Nu cred aşa ceva! El chiar n-a vrut să ți-o tragă? Ăla are probleme grave atunci. Doamne.
-Ştiu, nu? Am pufnit. Ce ciudat. Unde a adus discuția noastră.. parcă trebuia să-mi fie frică de tine.
-Nu are de ce să-ți fie! Ți-am spus. Am prins drag de tine. Poți avea încredere în mine.
Am aprobat nesigură din cap şi mi-am mutat privirea pe pereți.
Câteva minute de linişte s-au aşternut între noi, înainte ca nenea crețul să înceapă iar:
-Dacă vrei te ajut să scapi de panarama aia.. A spus, uitându-se într-un punct fix.
-Nu cred că-mi mai pasă. Oricum eu cu Justin suntem naşpa rău, gen, nu funcționăm deloc.
-Ba da îți pasă.
-Ba nu.
-Te minți singură şi mă enervezi la culme. Vorbim mâine când eşti trează.
-Te enervez că nu vreau să-i mai acord unui tâmpit încă o şansă? Eşti ridicol.
-În primul rând, îți acorzi ție încă o şansă la fericire! Şi ridicolă eşti tu, că nu vezi câte face pentru tine. O să fie prea târziu când o să realizezi. Noapte bună!
-Noapte bună.. Am spus încet.
Simțeam nevoia să-l îmbrățisez pentru ce mi-a spus în seara asta, aşa că mi-am întins brațele şi i-am cuprins talia.
Mi-am pus capul pe pieptul lui, ascultându-i bătăile inimii.
I-am şoptit un slab 'mulțumesc', înainte să cad pradă unui somn adânc.

CRĂCIUN FERICIT DRAGILOR!! VĂ DORESC CE E MAI BUN DE PE LUMEA ASTA: FERICIRE, SĂNĂTATE, IUBIRE ŞI TOT CE VREȚI VOI!! VĂ IUBESC MULT ŞI VĂ MULȚUMESC ENORM! LA PRIMUL VOLUM S-AU STRÂNS 37.000 DE VIZUALIZĂRI, IAR ACESTA A FOST CEL MAI FRUMOS CADOU!! VĂ ADOR ♡♡♡♡
Sper să vă placă ce am scris în capitolul acesta şi vă promit că în câteva zile postez iar! Mâine pun primul capitol din cartea nouă şi sper să o citiți ♡
Mi-am deschis un blog azi, iar cei ce sunt curioşi să vadă ce am scris acolo, găsiți link în descrierea de la profilul meu. Vă aştept cu drag şi acolo! ♡ *am câteva citate pe care le-am scris pentru carte şi pe care le postez*
Sărbători fericite! 🎁🎄🎅