My Demon (II)

25. Disappointment

Necorectat. Sunt pe jumătate adormită, deci dacă sunt greşeli îmi pare rău!!

"După ora de matematică trebuia să mă văd cu Justin. Mi-a spus să-l aştept în fața liceului, pentru că vrea să mă ducă într-un loc special. Era pauza de prânz, deci aveam timp suficient.
Am ieşit din clădire şi am stat câteva minute, însă el nu mai apărea. Am încercat să-l sun, dar avea telefonul închis.
Nu înțelegeam ce naiba făcea, nervii deja cuprinzându-mi ființa. Era penibil. Dacă are impresia că îşi poate bate joc de mine cum are el chef- se înşeală.
Am vrut să intru înapoi pe uşa şcolii, dar un material mi-a acoperit ochii. La început m-am speriat, însă apoi am realizat cine e. Nu e prima oară când face asta.
-Justin? Întreb, chicotind.
N-am primit niciun răspuns, iar mâna mea a fost cuprinsă de a lui, trăgându-mă după el.
Am auzit uşa unei maşini deschizându-se, apoi am fost pusă pe un scaun.
Uşa a fost trântită, iar el a urcat la volan.
-Justin? De ce nu spui nimic? Să ştii că sunt încă supărată pe tine pentru că m-ai făcut să aştept atât.
Din nou nu a răspuns, dar a pornit maşina şi mi-a pus centura de siguranță.
-Unde mergem? Spune ceva sau îmi dau prostia asta jos!
Curând, am simțit o mână pe coapsa mea, calmându-mă instant. M-a strâns uşor, confirmându-şi prezența.
-Doamne, sunt aşa curioasă. De ce nu mă laşi să văd şi de ce nu vorbeşti? Ce e cu atâta mister?
Nimic. Ughh, ce mă enervează. Sper că merită tot rahatul ăsta.
În câteva minute, vehiculul s-a oprit, iar Justin mi-a jos centura. A ieşit din maşină şi m-a ajutat şi pe mine s-o fac.
Simțeam aerul proaspăt gâdilându-mi plămânii şi adierea vântului. Auzeam păsările cântând şi foşnetul copacilor. Cu siguranță e un loc special, pentru că ştiu cât de mult urăşte el natura.
Materialul mi-a fost înlăturat de pe ochi, însă nu era nimeni în jurul meu.
Unde a dispărut?
-Justin?! Spun oarecum speriată.
-Heii, eşti aici? Țip, sperând că mă aude.
Eram în mijlocul pădurii, şi nu ştiu cum, dar începea să se întunece. Era 11 cât am plecat de la şcoală.
Începea să-mi fie frică şi mă rugam să fie doar o glumă proastă de-a idiotului ăluia. Dacă m-a lăsat singură aici, în mijlocul pustietății cu mine nu mai are ce vorbi niciodată.
Dintr-o dată, două brațe mi-au cuprins talia, ridicându-mă în sus.
Am chicotit slab. Aveam o încredere oarbă în el, încât l-am lăsat să mă aducă până aici, fără măcar să scoată o vorbă să mă asigure că este el.
Îl iubesc prea mult şi ştie asta. Îi dovedesc prin cele mai mărunte lucruri şi el la fel. Suntem perfecți, perfecți unul pentru altul.
-M-ai speriat îngrozitor! Sper că ai pregătit un motiv bun şi o poveste interesantă în spatele acțiunilor ăstora dubioase, altfel o încurci cu mine! Am spus, râzând.
-Te iubesc atât de mult, Caitlin! Nu te mai las să pleci de lângă mine! Niciodată.
M-am încruntat instant, dându-mi seama că nu e Justin cel ce vorbeşte.
În brațele cui sunt?!
Am început să mă zbat, însă mâinile ce mă țineau erau prea puternice.
-Nu ai unde să fugi! Nu ne mai întoarcem niciodată în New York. Îți poți lua adio de la iubițelul tău, Justin. De fapt nu mai ai cum! Un râset maniac i-a părăsit gura bărbatului din spatele meu.
M-a întors cu fața spre el, şi atunci am simțit că-mi cade lumea în cap.
-H-Harry, du-mă acasă! U-unde suntem? Mă uit spriată la el.
-Oh, iubire, mergem acasă. La noua noastră casă!
-N-nu, dă-mi drumul! Nu ți-am făcut nimic, de ce te comporți aşa cu mine? Am lăsat lacrimile să-mi acopere obrajii, încă zbătându-mă pentru eliberare.
-Dacă ai ştii cât țin la tine, Kate.. De foarte mult timp. Dar tu nu mi-ai băgat în seamă sentimentele şi nici nu le-ai luat în serios! Vei plăti pentru asta! Te voi face să-ți fi dorit să mori înainte să mă fi cunoscut! Trebuia să mă iubeşti! Îți puteam oferi orice.. Te puteam face cea mai fericită femeie din lume! Dar tu m-ai dat la o parte pentru prostul ăla! Vei plăti, el a făcut-o deja! A rânjit, începând să-mi rupă hainele de pe mine.
Am țipat după ajutor, însă nimeni nu mă auzea şi nimeni nu era în jur să mă poată salva.
-H-Harry, te rog! Am spus, deputând să-mi controlez cascadele ce-mi curgeau pe obraji.
-HARRY! Am strigat puternic, după care o stare de amețeală m-a cuprins, făcându-mă moale în brațele lui."