Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 7 - Tessa

Capitolul 7

Când am intrat ca o tornadă în clasa lui Grigorovich, am fost dezamăgită să observ că nu era singur. O parte din elevii lui erau acolo, amintindu-mi că şi eu trebuia să fiu în laboratorul de chimie, însă nu îmi mai păsa.

Nu îmi păsa nici măcar de faptul că îmi ordonase, practic, din motive pe care nu le-am înţeles, să îl evit... Asta mă făcea din ce în mai curioasă să aflu de ce mă voia, aşa -ca din senin-, îndepărtată de el.

Însă toate gândurile mi-au fost îndepărtate când privirile noastre s-au intersectat, iar el m-a sesizat. Probabil că arătam înfricoşată, căci a lăsat la o parte toate lucrurile pe care mi le aruncase cu ură în acea dimineaţă şi îmi vorbi:

-Domnişoară Millow, vă pot ajuta cu ceva?

Conştientă că nu eram singuri în clasă, am încercat s-o dreg:

-Domnule profesor, mă tem că doamna profesoară de chimie are nevoie de ajutorul dumneavoastră la ceva. Mă puteţi urma până la laborator?

Am fost imediat mulţumită de minciuna mea. Alec încuviinţă şi străfulgeră încăperea cu privirea:

-Mă întorc imediat, să nu aud gălăgie când mă întorc, aţi înţeles?

În ciuda faptului că Alec arăta foarte tânăr şi, aparent, uşor de păcălit, ceilalţi elevi încuviinţară terifiaţi, de parcă monstrul din Loch Ness tocmai ce le vorbiră. Omul ăsta era, într-adevăr, super ciudat.

Am ieşit din clasă şi, imediat ce am ajuns pe hol, s-a întors spre mine şi mi-a spus:

-Care e problema, Teresa?

Am încercat să mă concentrez pe ce aveam de spus şi să nu mă las distrasă de tonul lui enervant.

-M-am enervat acum două minute în baia fetelor şi... şi a explodat chiuveta!

-Ce?

Am ridicat din umeri.

-Nu ştiu! Pur şi simplu!

Mă privi înfricoşat pentru o secundă, apoi îşi scutură capul.

-Nu are niciun sens, credeam că am terminat cu asta.

-A fost diferit, i-am explicat.

M-am aşteptat imediat să îşi dea ochii peste cap, însă nu făcu aşa. Se mulţumi să fixeze un punct din gol şi să mă ignore în timp ce eu încercam să îi distrag atenţia.

Deznădăjduită, mi-am întors capul în jur să văd cine mai era pe holuri, când am întâlnit privirea lui Karl. Laboratorul de geografie se afla chiar lângă al lui Grigorovich, aşa că nu am fost surprinsă că privirea lui era confuză când a dat să intre în clasă.

Super, urma să dau o grămadă de explicaţii.

-Va trebui să vorbeşti cu bunica mea, însă nu acum, îmi explică Alec, trezindu-mă la realitate. O să te duc eu la ea, dacă e. Acum vreau să te duci direct în clasa ta de chimie, ai înţeles? Discutăm altă dată despre asta. Nu acum.

Mi-am dat ochii peste cap. Omul ăsta era prea autoritar.

-Mă rog, eu m-am cărat.

Mă fixă cu privirea, iar apoi, fără să mai spună nimic, s-a întors spre clasa lui, exact atunci când clopoţelul sună de intrare.

Efectiv obosită, am expirat aerul zgomotos.

-Super, am oftat. Colac peste pupăză, iar întârzii la chimie.