Vă recomand melodia ataşată via YouTube. Şi sper să vă placă capitolul...
***
Mirosul de funingine şi praf m-a cuprins dinainte să pot deschide ochii.
Mă aflam într-un fel de cuşcă sau celulă, iar pe măsură ce ochii mei se deschideau tot mai mult, detaliile prindeau viaţă în jurul meu.
Nu că ar fi fost prea colorate. Celula mea avea pe o faţă a cubului gratii negre şi prăfuite, în timp ce pereţii gri îi susţineau aspectul mohorât. Şi totuşi, nu asta era ceea ce îmi oferea o senzaţie de greaţă... Adevăratul motiv se afla de partea cealaltă gratiilor.
-Te-ai trezit.
Vocea era rece, şi totuşi cunoscută. Silueta se afla chiar în faţa mea, însă lumina orbitoare ce a răsărit apoi din spatele ei, nu mi-a permis să văd prea multe decât forma neagră a corpului ei şi apoi mai nimic. Lumina era orbitoare, atât de orbitoare, încât am fost nevoită să-mi duc mâna la ochi ca să nu mă ia durerile.
-Exact la ţanc, mai comentă vocea. În mai puţin de jumătate de oră putem începe ritualul.
Când furia voia să explodeze din mine, m-am ridicat de la pământ. Încă îmi ţineam mâna sus ca să împiedic lumina să mă orbească şi - tocmai ce observasem - eram foarte epuizată, însă am îndrăznit să înaintez până în faţa gratiilor, micşorând considerabil distanţa dintre mine şi nenorocită. De-aş fi avut doar puterea de a o atinge...
-Ce naiba vrei de la mine? am mârâit.
-Oo... eu nu vreau nimic! râse femeia. Altcineva te vrea. Sau mai de grabă, le vrea.
-Hă?
-Puterile tale, Migi Evaar.
Când apelativul meu de vrăjitoare supremă fu rostit de femeie, am simţit un fior de gheaţă străbătându-mi pieptul. Nu-mi plăcea modul în care femeia mă strigase, însă nu era vorba doar de asta. Ceva din mine clar nu avea vreo plăcere din asta.
-Eşti o nenorocită, i-am spus sincer. Şi de ce ai vrea puterile mele?
Femeia nu făcu altceva decât să râdă.
-Ştii, am comentat, ar fi OK dacă, ştiu şi eu, aţi opri reflectorul ăla enervant şi ţi-ai arăta faţa de nenorocită să te văd şi eu. Sunt şi eu curioasă să văd cine eşti şi de ce vreţi, probabil, să mă omorâţi. Aşa e onorabil, nu?
-Hmm, făcu ea. Prea bine. Dragul meu, opreşte lumina!
Şi se făcu beznă.
-Dar totuşi, vreau să te văd.
Bătu din palme de două ori, iar un bec a apărut ca prin magie deasupra capului meu, împrăştiind lumină cu voiciune. M-am uitat la el cu gura căscată, apoi m-am uitat din nou la femeie.
Ei bine, afacerista cu care tata îşi tot făcuse planuri şi mă scosese şi pe mine la cină cu ei, Evelyn, parcă, era îmbrăcată într-o pereche de pantaloni din stofă de culoare neagră şi o cămaşă transparentă, oferindu-i acelaşi look de femeie business. În spatele ei se mai întrezărea slab o altă siluetă, ca a unui gardian, însă pe aceea nu o puteam distinge prea clar.
Cât despre Evelyn, n-ai fi zis că era o femeie pornită să omoare o adolescentă inocentă de nici 17 ani, socotind după cum arăta. Oare tata ce părere ar fi avut în acest moment?
-Deci, am mormăit eu... tu eşti tipa aia care avea afaceri cu tata?
-Da, un om destul de inteligent! comentă ea frecându-şi barba.
CITEȘTI
Sclava destinului (#ID spin-off)
Fantascienza*Acesta este un spin-off al seriei ,,I'm dead" (#ID), însă poate fi citit şi individual, nu conţine spoilere pentru seria anterior menţionată* Când Teresa Millow, o tânără adolescentă aflată în plină pubertate, se mută în micul oraş Kentwood, ia par...
