Am fost puţin luată prin surprindere când l-am văzut pe Alec apărând la mine acasă, însă după ce i-am simţit buzele lipite de ale mele, am ştiut că nimic nu mai avea vreo noimă şi că nimic nu mai conta.
Eram împreună, singuri, în sfârşit. Tata şi afacerista Evelyn erau deja departe de lumea în care mă aflam eu acum, lumea în al cărui centru eu şi Alec ne aflam. Totul era precum un vis, cel mai frumos vis pe care l-am trăit vreodată, încât nu existau destule cuvinte pentru a-l descrie.
Iar Alec, în felul lui de a fi, nu putea fi descris nici el apelând la un simplu dicţionar. Era mai mult de atât, mai mult decât oricine din exterior ar fi putut bănui.
De aceea, probabil, nici nu mi-am dat seama când am ajuns în pat, iar el deasupra mea. Mă umplea cu sărutări, iar eu îi răspundeam la rândul meu. Era ciudat modul lui de a se linişti după nişte emoţii puternice, însă nici măcar asta nu mai conta. Faptul că era aici, lângă mine, că mă iubea era tot ce conta.
Te iubesc, răsună vocea mea prin legătura noastră.
Şi eu, Tessie... mereu.
Până să termine de gândit această replică, mi-am dat bluza jos.
Eşti atât de frumoasă, ţi-am mai spus?
Nu, veni răspunsul meu. Dar nu mă deranjează să o spui acum.
Şi tricoul lui zbură în direcţia opusă.
Ştiam unde ducea toată treaba asta, iar pe măsură ce realizam, frica creştea în mine. Dacă avea să refuze, amintindu-şi de Janine? Dacă îşi schimba părerea despre mine în ultimul moment? Întrebările nu îmi dădeau pace, iar Alec sesiză asta.
-Eşti bine?
Stăteam amândoi în genunchi, corpul meu lipit de al lui, în timp ce chipurile noastre erau despărţite de numai câţiva centimetri. Era atât de aproape, încât îi puteam simţi bătăile inimii la unison cu ale mele.
Am încuviinţat.
-Eşti... sigură?
Încă odată, am încuviinţat.
-Tu?
Zâmbetul lui Alec fu însoţit prin legătura noastră de un fior blând, ce mă încălzi, alungându-mi absolut toate temerile.
-Întotdeauna voi fi.
*
Toată săptămâna aceea a fost una -relativ- normală. Am continuat să învăţ, iar cearta pe care eu şi tatăl meu o avusesem era deja istorie...
Pentru el.
Încă nu suportam să vorbesc cu el, însă nu aveam încotro. Reuşisem, însă, cu ajutorul lui Alec, să îmi măresc nota din acel test păgubaş şi am intrat în graţiile părinţilor mei.
Selena, în schimb, îmi părea mai aiurită ca niciodată. Era din ce în ce mai vizibil pentru toţi din grupul nostru că îl plăcea enorm pe Karl – exceptându-l pe el, bineînţeles.
La rândul lui, era foarte drăguţ cu Selena, însă zici că un zid îi despărţea de fiecare dată când prietena mea cea mai bună încerca să facă o mişcare.
De aceea, când m-am pomenit stând singură cu ea la masă, am început să o iau la întrebări:
-Ţi-a intrat în pământ toată experienţa cu băieţii, i-am spus pe un ton sec.
CITEȘTI
Sclava destinului (#ID spin-off)
Science Fiction*Acesta este un spin-off al seriei ,,I'm dead" (#ID), însă poate fi citit şi individual, nu conţine spoilere pentru seria anterior menţionată* Când Teresa Millow, o tânără adolescentă aflată în plină pubertate, se mută în micul oraş Kentwood, ia par...
