Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 1 - Tessa

Pentru început, am să spun că îmi urăsc părinţii. Întotdeauna s-au comportat ca şi cum ar fi ţinut la mine, însă cu prilejul fiecărei probleme de care dădeau, se descărcau pe mine. Nu ştiau să mă asculte când aveam nevoie şi de multe ori la viaţa mea mi-am dorit pe cineva care să mă asculte şi să mă susţină când părinţii mei nu o făceau.

Când în sfârşit îmi găsisem o prietenă de care mă ataşasem enorm, tatăl meu şi-a găsit un serviciu mult mai bun la două state în depărtare – Louisiana.

Bineînţeles că n-a contat absolut deloc pentru părinţii mei relaţia dintre mine şi Selena care avea să dispară odată ce lăsam Broken Arrow, Oklahoma în urmă. Relaţiile, în general, fie ele de prietenie sau iubire nu funcţionau la distanţă. Ştiam asta şi o susţineam cu toată fiinţa mea. Însă pentru ei, asta nu conta.

Adică, dacă acolo aveau să câştige mai bine, de ce să-şi lase în urmă prietenii lor şi pe ai mei? Dar mai ales ai mei?

Cam aşa ar suna, în mare, stadiul vieţii mele în care mă aflam. Kentwood, Louisiana urma să fie următoarea mea gazdă şi uram acest lucru. O viaţă nouă, şcoală nouă, prieteni noi, duşmani noi. Aceeaşi familie.

Fără prietena mea cea mai bună.

Când mi-a revenit acest gând în minte, am simţit o altă lacrimă evadându-mi. Am dat imediat să o şterg, chiar dacă ştiam că nimănui nu avea să-i pese, oricum. Aş fi putut să plâng un râu întreg în maşină, că tot nu aveau să întoarcă volanul şi să mă ducă înapoi acasă, în Broken Arrow.

Când în sfârşit am ajuns şi la noua noastră casă pentru prima dată, nu am rămas surprinsă să observ o casă imensă ridicându-se în faţa mea. Pe bune acum. Ai mei aveau bani dintotdeauna. Iar prin faptul că voiau şi mai mulţi bani dădeau dovadă de o lăcomie grosolană.

Am urcat la mine în cameră, care se afla la mansardă, singură pe etaj cu baia mea. Hm. Iar apelaseră la lux ca să mă facă fericită, deşi chiar ei erau cauza triseţii mele constante. Am pufnit dispreţuitoare şi m-am trântit în patul comfortabil şi pufos, când am auzit o bătaie în uşă.

-Mda?

Atunci mama îşi făcu apariţia în cameră cu fratele meu de cinci ani pe urmele ei. Bryan începu să scotocească prin sertare deja, în timp ce mama îmi vorbea:

-Îţi place camera ta, dragă?

-Mhm, i-am replicat nevrând să o privesc în ochi. Arată foarte bine.

-Să ştii că am investit foarte mult aici, iar biroul acela...

-Bine, mamă! am ţipat la ea nevrând să mai aud de modul lor inteligent de investit banii. Lasă-mă, te rog,

M-a privit ridicându-şi o sprânceană.

--În fine. Mâine e prima ta zi de şcoală, aşa că ai în sertare tot ce îţi trebuie. Până mâine poţi să faci ce vrei. Poţi să ieşi afară, să...

-Ce să fac, mamă? am întrebat-o în timp ce-mi simţeam nervii explodând în mine. Să ies afară să ce? Să mă întâlnesc cu prietenii mei? O! Stai puţin, am uitat. Toţi prietenii mei sunt în Oklahoma, iar eu în nenorocitul ăsta de stat, Louisiana!

-Eu cred că ar trebui să îţi măsori vorbele, domnişoară...

Imediat se auzi o carte căzând pe jos, în timp ce fratele meu a făcut o faţă vinovată. Mama s-a enervat din nou, dar mi-am astupat urechile şi am continuat să mă uit în gol, până au ieşit din cameră.

-În sfârşit linişte.

Am început să plâng din nou. Iar eram singură. Fără Selena, chiar şi fără Josh. De unde ştiam că aveam să îmi fac prieteni noi? Cum de ştiam că aveam măcar să mă integrez? Kentwood nu era tocmai un oraş mare.