Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 25 - Tessa

Capitol dedicat lui M.T., pentru că fiecare sfârşit are şi el un început...

***

Surprinzător, trecuse o săptămână întreagă fără prea multe incidente.

Bineînţeles, "domnişoara" de la cantină avea aceleaşi toane şi nu părea prea schimbată, în timp ce doamna Meyard se lăuda pe toate holurile liceului cu buclele ei noi roşii.

Gemenele, Mariah şi Linda, erau optimiste ca de obicei şi mormăiau ceva, pe măsură ce îmi căutam cu disperare în dulap manualul de matematică. Nici după o săptămână, nu puteam spune că îmi recuperasem capul umerilor mei.

-...Adică, îţi vine să crezi?

-Nu, bineînţeles că nu! Tessa, tu ce zici?

Bingo, am strigat în gând când am dibuit cartea groasă din fundul dulapului. Nu mă mir cum de ajunsese tocmai acolo.

-Huh? Scuze, n-am prins discuţia.

-Tu nu asculţi! mă certă Mariah, gesticulând cu mâinile prin aer. Ce naiba îţi umblă prin cap?

Am zâmbit la întrebarea roşcatei.

-Vrăjitoare, căi de a distruge Universul...

-Eşti nebună, concluzionă ea.

Tonul pe care şi-a încheiat replica, deşi dur, m-a făcut să râd. Era ceva la fetele astea ce mă făcea să uit de toate problemele pe care le aveam - şi, în calitate de Migi Evaar, mă puteam lăuda cu câteva. Migi Bluah a încercat să-mi absoarbă puterile definitiv ca să lase Planeta vulnerabilă până când aveam, practic, să mă reîncarnez într-o altă vrăjitoare peste 100 de ani, de exemplu. Viaţa mea nu era prea uşoară, însă orice viaţă grea merită trăită, nu?

-Deci, încă odată, despre ce vorbeaţi?

-Noile zvonuri, explică Linda. Tocmai ce ţi le întindeam pe tavă...

-Abia scoase din cuptor! moţăi şi Mariah.

Am încuviinţat.

-Şi acestea ar fi...?

-Janine s-a pozat goală şi a vrut să trimită poza cuiva, dar a nimerit în mesajele lui Daniel Murray.

-Ăsta cine dracu' mai e?

Socotind privirea Mariahei, puteam la fel de bine să-mi sap o groapă, să mă arunc în ea şi să rog pe cineva să o astupe. Îmi era şi teamă să ascult continuarea, dacă era să o luăm altfel...

-Fostul ei prieten (iubit, adică), actualul meu amic. Mi-a redirecţionat mie poza.

Linda încuviinţă.

-Da, iar Mariah are acum impresia asta ciudată că este nu-ştiu-ce tipă importantă prin liceu pentru că deţine o poză de genul ăsta.

M-am oprit într-un loc, ca să procesez toată informaţia asta, până când am înţeles mesajul gemenei.

Janine, regina Liceului Kentwood, era, fără alte comentarii, o scorpie. Nimeni nu o suporta, cu excepţia anturajului ei de plastice - Marie şi Joanne. Nu că ar fi contat prea mult. Nu participasem activ la viaţa socială în liceul ăsta prin ultima vreme, dar ştiam şi eu câte ceva: pentru Janine, toată lumea era ca o cârpă. Aştepta momentul oportun să o folosească, apoi o arunca direct la gunoi.

Unul dintre aceştia a fost Alec.

Alec făcuse sex cu Janine, fapt ce ar fi putut să îi compromită toată cariera lui. Elevă fiind - încăpăţânată, în plus - Janine a constituit un pericol iminent pentru Alec până când totul a trecut doar drept un zvon. Totuşi, mintea mea continua să încerce să înţeleagă cum ar fi făcut Alec asta. Îi promisesem mai de mult că aveam să abandonez misiunea de a mai înţelege ceva din asta, dar nu mă puteam ţine de cuvânt. Faptul că protectorul meu, iubitul meu, cel la care ţineam cel mai mult de pe lumea asta s-ar fi culcat cu cineva asemeni ei, era dincolo de puterea mea de înţelegere.