Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 8 - Tessa

După câteva momente în care am rămas îmbrăţişate, doamna Branwell s-a hotărât şi ea să iasă din maşină. Mă salută cu multă căldură, apoi îşi îndreptă atenţia spre fiica ei, care nu voia să îmi mai dea drumul.

-Selena, noi mergem acasă! Ştii unde este, te aşteptăm şi pe tine şi pe Tessa în vizită, da, mami?

-Da, mami!

Selena îi răspunse fără ca măcar să se întoarcă, căci era prea ocupată să mă ţină pe mine în îmbrăţişare. Într-un final, căci ştiam că domnul Grigorovich ne privea, am reuşit să o dezlipesc de pe mine şi am făcut prezentările:

-Selena, el este..

-Alec, m-a întrerupt el imediat. Numele meu este Alexander Grigorovich, însă numai bunica mea demodată mă mai strigă aşa.

-Încântată, sări Selena, infantilă, ca de obicei.

I s-a prezentat cu Alec, am observat eu imediat. Mă gândeam oare ce credea omul ăsta despre mine acum.

-Eu trebuie să te părăsesc, Teresa, mi-a spus el imediat întrerupându-mi gândurile. Încântat de cunoştinţă, Selena. Mă bucur că Teresa te are aproape acum.

Şi fără alte introduceri, s-a răsucit pe călcâie şi a dispărut din zare. Atât eu, cât şi Selena, îl urmăream îndeaproape. Când o briză puternică ne-a trecut prin păr şi a făcut frunzele plopilor din apropiere să foşnească, am ştiut că urma să se strice ploaia.

Uitându-mă spre cer, am observat nori adunându-se pe cer, care mi-au confirmat imediat bănuiala. Oraşul era în continuare pustiu, ceea ce mă înfricoşă. Şi totuşi, aveam treburi mult mai importante decât să analizez ca lunatica străzile pustii ale unui oraş idiot precum Kentwood, aşa că m-am întors spre Selena.

-Pot să ştiu şi eu mă rog de ce nu mi-ai spus că vii?

-A fost o surpriză, Tess! mi-a spus ea deschizându-şi braţele.

-De când ştiai că te muţi aici? am luat-o eu la rost.

-Din dimineaţa asta, lol! Părinţii mei au vrut să ne facă amândurora o supriză.

-Inclusiv părinţilor mei. Ştii că nu-ţi prea suportă familia.

Selena ridică imediat din umeri indiferentă. Asta îmi plăcea la ea: puteam să îi spun şi unele lucruri foarte personale, iar ea nu avea să se simtă deranjată. Oricum, faptul că mama – în special – o ura pe doamna Branwell nu era un secret. O lungă perioadă de vreme s-a dat drept prietena ei cea mai bună, deşi în secret îi bârfea până când şi stilul de îmbrăcăminte. Pf, ce chestie.

-Se strică vremea, remarcă Selena imediat. Cred că ar trebui să mergem.

-Hai la mine acasă, am spus eu imediat.

-Dar...

-Nu îmi pasă că mama ta ne-a invitat, vreau să le facem o surpriză părinţilor mei, am râs eu. Haide.

Fără să mai comenteze, mi-a întins mâna ei perfect manichurată şi am condus-o spre casa mea.

Avea să fie o seară interesantă...

***

-Am ajuns acasăăă!

-Bravo, mama!

Mama mea, însoţită de fratele meu nedespărţit – Bryan – apăru în hol să mă întâmpine. Ţin să precizez că ţinea o vază în braţe şi că a scăpat-o imediat ce a dat ochii cu Selena.

-Selena?

-Doamnă Millow! a sărit Selena politicoasă. Îmi cer scuze că am apărut aşa, pe nepusă masă, dar tocmai ce am ajuns în oraş şi Tessa a insistat să vă aducă veştile bune.