CAPITOLUL 16 - Tessa (partea 2)

2.8K 190 15
                                    

 Nu m-am putut abţine să nu îmi ridic o sprânceană. Explicaţia Agathei mă prinse pe picior greşit, iar acest gest era singurul care îmi mai putea masca surprinderea...

...Nu şi faţă de Alec, bineînţeles.

-Şi cum se presupune că o să fac asta? am întrebat eu.

-Magia elementelor, bineînţeles, a spus Agatha de parcă era cel mai evident lucru. Le rogi să te ajute.

-Ăhm...

-Nu trebuie să o faci acum, m-a întrerupt Agatha. Dar ar fi bine dacă aţi trece împreună pe la casa mea în seara asta. O să te învăţ eu cum să faci, în regulă?

Nu mă simţeam prea bine în legătură cu asta, însă n-am zis nu... nu puteam spune.

-În regulă, am zis într-un final. Rămâne pe deseară.

Agatha încuviinţă şi îmi afişă un zâmbet încurajator, apoi părăsi încăperea. Abia când am auzit uşa închizându-se am realizat în ce situaţie mă aflam, însă am alungat gândurile astea... dacă gândeam optimist, totul avea să fie bine.

-Tessie, eşti bine?

Abia apoi mi-am dat seama că aveam capul trântit în palme şi că probabil arătam epuizată. Până când şi eu, care nu eram o observatoare prea bună, mi-aş fi dat seama că nu eram în regulă.

Când mi-am adus aminte să-i răspund, am spus:

-Da... nu. Sunt doar puţin epuizată. Oricum, în seara asta mă aşteaptă ceva treabă, deci nu pot scăpa.

-Aveai planuri?

Şi exact atunci mi-am adus aminte.

-Oh, fir-ar! Filmul! Am uitat complet de el!

Era rândul lui Alec să mă privească întrebător.

-Ce film?

-Ah, doar o ieşire – aka o încercare să o combin pe Selena cu minunatul Karl.

Mi se părea o treabă epuizantă, însă Alec zâmbi la auzul acesteia.

-Probabil dacă îi laşi să meargă singuri vor avea mai multe şanse...

-Dar Selena nu se pricepe deloc la băieţi! E deşteaptă la toate materiile, dar la flirtat e praf!

-Ştii cum e, îmi replică pe un ton ciudat, fiecare e bun la ceva în parte.

Am încuviinţat, dar am stat să mă mai gândesc odată la vorbele lui şi le-am reconsiderat. Când mi-am dat seama de adevăratul lor sens, am început să râd.

-Insinuezi cumva că sunt bună la capitolul băieţilor? l-am întrebat pe un ton certăreţ.

-Ai confirmarea în faţă, Tessie.

I-am mai zâmbit odată amuzată, iar el îmi afişă unul dintre acele rare zâmbete ştrengăreşti, însă atât de speciale, încât mă învăţasem să le iubesc. Şi pe el îl iubeam, totul era special la el.

Apoi m-am pomenit uitându-mă la el, iar el la mine, până când uşa clasei lui s-a deschis. Mi-am mărit ochii când am văzut silueta directorului conturându-se în pragul clasei lui Alec, iar inima începu să îmi bată mult mai repede. Instinctiv, am apucat nişte cărţi de matematică de pe catedră la nimereală precum şi un caiet.

-Bună ziua, domnule director. Al- domnule Grigorovich, vă...

Vă mulţumesc pentru carte. O să v-o returnez cât mai curând cu putinţă, îmi suflă el prin legătură.

Sclava destinului (#ID spin-off)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum