Locul în care am aterizat după ce Agatha, bunica lui Alec, ne-a teleportat, îmi era total necunoscut. Ne aflam, toţi trei, într-o sufragerie a unei case.
Frumuseţea decorului în sine era uimitoare, amintindu-mi de cum Agatha îşi decorase propria casă. Plină de tablouri şi vaze şi - o, pisici! - era ceva în acel loc care îmi inspira siguranţă, dar sentimentul părea străin... era ciudat.
-Agatha?
O voce masculină ne-a întrerupt din admirarea împrejurimilor, ca să întâlnim o nouă siluetă în prag.
Cel care stătea în faţa noastră era un bărbat în jurul vârstei Agathei. Ţinea în braţe o tavă cu ceai şi biscuiţi, dar a lăsat-o îndată pe cea mai apropiată măsuă ca să facă o plecăciune până în pământ în faţa ei, aproape atigându-şi picioarele cu capul prin gestul său. Gura mi-a căzut la pământ, încercând să-mi dau seama cine era omul din faţa mea.
Când Agatha i-a spus să se ridice, s-a întors spre mine şi Alec, care mă ţinea protectiv de după talie.
-Cu cine am onoarea aici?
Agatha îşi drese glasul.
-Jonathan, aceasta este Măria Sa, Migi Evaar. Consortul ei, Alexander, este nepotul meu.
Ridurile de pe fruntea lui Jonathan s-au adâncit tot mai tare, pe măsură ce-l studia confuz pe Alec. Nu mi-am dat seama când i-am prins mâna consortului meu, dar am simţit când i-am strâns-o atât de puternic, încât sângele încetă să-mi mai circule prin vene. Familiaritatea dintre cei doi... era interesantă.
-Îmi amintesc de tine, dragul meu, a spus el. Erai un bebeluş şi...
Agatha îşi drese din nou glasul.
-Mă tem că avem probleme şi trebuie să acţionăm repede.
Imediat, omul deveni practic.
-Desigur, draga mea...
Draga mea?
-...despre ce vorbim?
Confuză, mi-am ridicat ambele mâini în aer, cerându-le să se oprească din trăncănit pentru o secundă.
-Mă scuzaţi dacă sunt nepoliticoasă, dar de unde ştim că putem avea încredere în dânsul? Nu că ţi-aş pune la îndoială judecata, Agatha, dar...
Mama prietenei mele cele mai bune se pare că e duşmanca mea de moarte. Şi Universul a stabilit asta.
N-a mai fost nevoie să continui. Agatha a prins ideea.
-Îmi cer scuze, cu toată graba am uitat să vi-l prezint pe consortul meu, Jonathan Ringer.
-O, ai consort! strigă Alec, pentru prima dată, parcă, surprins.
-Da, explică şi Jonathan. Doar că Agatha a preferat puţină distanţă din partea mea şi nu ne-am mai văzut de ani. Poveste lungă... dar ştii cum e. E stăpâna mea, eu servesc în faţa ei până când moartea ne va despărţi...
Pentru nu ştiu ce motiv, începu să chicotească.
-Nu că m-aş fi aşteptat să mai intri în vreun bucluc, domniţa mea...
-Destul!
Poate că eram răutăcioasă, dar eram conştientă că trebuia să trecem la treabă. Şi asta repede. Până acum nu cunoscusem decât protectori devotaţi şi extrem de serioşi... poate tăcuţi. Cu siguranţă, Jonathan avea o personalitate total diferită.
Când tăcerea a devenit uşor apăsătoare, m-am uitat spre Agatha, implorând-o să-şi ducă planul la sfârşit.
Făcu întocmai.
CITEȘTI
Sclava destinului (#ID spin-off)
Science Fiction*Acesta este un spin-off al seriei ,,I'm dead" (#ID), însă poate fi citit şi individual, nu conţine spoilere pentru seria anterior menţionată* Când Teresa Millow, o tânără adolescentă aflată în plină pubertate, se mută în micul oraş Kentwood, ia par...
