Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 15 - Alec

 În următoarea zi nu am mai comunicat deloc cu Tessa după noaptea trecută, când fusese la cină cu familia ei. Mi se părea ciudat că tatăl ei mă sunase să anuleze meditaţiile din ziua respectivă, aşa că nu am făcut altceva decât să îmi văd de treabă. Mă învinovăţeam, cumva, că eram neglijent cu ea, însă eram în pauza dinaintea clasei în care era şi ea, aşa că aveam să primesc câteva răspunsuri.

Stăteam afundat în scaun, jucând Sudoku, când uşa clasei mele s-a deschis. Am ignorat-o, căci credeam că erau doar elevi ajunşi mai devreme la clasă. Până la urmă, era posibil. Aşa că am continuat să joc, până când mi-am auzit numele strigat.

-Domnule profesor Grigorovich, îmi cer scuze...

Am ridicat privirea. Era un tânăr elev, nu îl recunoşteam.

-Da, cu ce te pot ajuta?

Băiatul tremura.

-Doamna... Meyard... ar dori să discute cu dumneavoastră...

-Cu mine? Secretara? S-a întâmplat ceva?

-Ăă... eu... nu...

-Semăn cu bau-bau? i-am tăiat-o eu.

Băiatul încremeni din nou. Scutură din cap spunând un categoric „nu”, însă dupa aceea continuă să tremure. Am ignorat asta.

-Nu mi s-a spus de ce, domnule... Sunt elevul de serviciu.

-A, păi, zi aşa!

M-am ridicat de pe scaun şi l-am bătut pe umăr în semn de mulţumire, apoi am ieşit pe uşă fără să mai zic nimic. Atitudinea elevului mă speria, însă aveam treburi mai imporante decât astea.

Când am ajuns în faţa secretariatului, am bătut şi am intrat politicos.

-Vai, Alexander! Mă bucur că ai venit atât de repede!

-Mda, şi eu, am mormăit. A venit un tânăr la mine care tremura groaznic de tare – e schizofrenic? - şi mi-a spus că aveţi nevoie să vorbiţi cu mine.

-Ah, Bryan, da... Cred că îi este puţin frică de dumneavoastră.

-Frică de mine? am pufnit. Sunteţi foarte amuzantă. -Ştiu, dar de data asta vorbeam serios.

-Mă rog.

Dintr-odată, chipul doamnei Meyard s-a crispat. Şi-a potrivit ochelarii pe nas, apoi a scos o foaie de hârtie.

Iar în topul ei scria numele Tessei.

-Domnişoara Millow, noua elevă a dumneavoastră, a făcut cerere acum câteva zile ca să se transfere din clasa dumneavoastră. În plus, tatăl fetei insistă să fie la curent cu toate calificativele pe care le primeşte... domnul director este puţin îngrijorat de situaţie şi ar fi vrut să întrebe dacă aţi observat ceva nereguli în legătura cu eleva.

Am încercat să mă menţin calm şi i-am răspuns apelând numai la adevăruri:

-Teresa are mici probleme de adaptare, iar faptul că a vrut să se mute din clasa mea nu se poate justifica decât prin faptul că am propriile mele metode de a le arăta elevilor mei la început că la ora mea se cere multă seriozitate. Probabil a interpretat totul într-un mod mult prea dur.

Doamna Meyard continua să mă privească întrebătoare, iar eu i-am susţinut privirea, încercând să par convingător. Până la urmă, nu minţeam.

-Înţeleg, a spus într-un final. O să îi comunic directorului părerea dumneavoastră. Oricum, se pare că tatăl fetei este foarte strict în ceea ce-i priveşte prezenţa la şcoală, iar fata suferă. Trebuie să fim atenţi la toate detaliile.