Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 11 - Tessa

Capitolul 11

TESSA

Alec stătea la catedră – pentru prima dată de când îl ştiam mortifiat. Totuşi, cred că şi eu arătam la fel ca el, căci ceea ce ni se întâmplase adineauri fusese incredibil... Să-i aud vocea în capul meu? Iar el pe a mea?

Liniştea acăpără încăperea, iar Selena mi-a trimis un ghiont sesizând-o.

-Te simţi bine? mă întrebă ea.

-Nu, i-am spus şoptit. Îmi pare rău, cred că am dat glas gândurilor fără să îmi dau seama.

-Cu siguranţă, revine Alec la viaţă şi îmi răspunde sarcastic.

Continuă apoi de parcă nimic nu se întâmplase. Surprinzător, lucrarea Selenei este strigată penultima, ceea ce mă făcea să îmi aduc aminte de vremea când locuiam în Broken Arrow. Atunci, pe când mergeam la liceul nostru, mereu lua cele mai mari note la materiile pe care eu trebuia să mă axez, în timp ce ea nu se descurca cu literatura.

Şi totuşi, nu s-a mândrit în faţa mea, ceea ce era de apreciat. Cum o să explicasta părinţilor mei? M-am întrebat eu în minte.

Asta chiar o să fie greu, a admis altă voce.

Mi-am ridicat privirea ca să îl văd pe Alec fixându-mă cu privirea. Cumva, ochii lui îmi spuneau că el era cel care stătea în mintea mea.

Nu ştiu ce naiba se întâmplă cu mine, însă vreau să ieşi din capul meu, m-am răstit eu.

Teresa, linişteşte-te. Trebuie să vorbim după ore, presupun că eşti conştientă de asta.

Nu e un ritual deja? Începeam să zâmbesc, însă -E-ul mi-a furat privirile din nou. La naiba cu testul ăsta.

-Domnule profesor, se aude vocea unei fete -Amanda, parcă- . Cât valorează nota din media finală?

-25%, Amanda. Alte întrebări?

Da, se pot schimba?

Alec mi-a aruncat o privire plină de înţeles pentru o secundă, apoi s-a întors spre restul clasei. Părea puţin sâcâit de întrebarea mea, însă nu o arătă şi celorlalţi colegi, nici măcar când am început să sporovăiesc prostii în gândul meu.

A fost cea mai ciudată oră de matematică din viaţa mea.

*

După ce s-a terminat şi această oră, am fost surprinsă că am vrut să rămân să vorbesc cu Alec. Înainte să intru în clasa în ziua aceea ştiu că numai să-l văd pe el mi-ar fi distrus ziua, însă acum... chiar simţeam nevoia să fie lângă mine şi să mă susţină.

-Hei, te simţi bine? m-a întrebat el grijuliu.

Ce bine. Domnul Grigorovich nu era prin preajmă.

-Cred că da. Auzi, are vreun rost să te întreb dacă ştii ce s-a întâmplat adineauri?

Scutură din cap. Exact cum bănuiam.

-Nu, dar bunica trebuie să ştie ceva, deşi vrea să mă lase să descopăr singur.

-Probabil dacă primeşte ordine de la Migi Evaar în persoană o să toarne tot fără să se gândească.

Dintr-odată, Alec a început să râdă.

-Ce-i aşa amuzant?

-Ah, nimic... ştii tu. Mi se pare amuzant gândul că bunica poate fi supusă de cineva. De regulă ea e cea care face regulile în familia noastră.