Sclava destinului (#ID spin-off)

CAPITOLUL 14 - Tessa

14. Tessa

În clasa de matematică. Acum.

Asta a fost singura replică pe care am auzit-o din partea lui Alec în gândul meu după ce am terminat de discutat cu directorul. Primisem detenţie cinci zile, însă scăpasem de suspendare. Totuşi, nimic nu se compara cu înfruntarea părinţilor mei... sau a lui Alec, iar asta mă înfricoşa groaznic.

Nu ştiu cum de ştia că intrasem în bucluc, probabil pur şi simplu mă văzuse acolo peste Janine aruncând cu pumni, habar n-am. Ideea este că îmi putea transmite mesaje chiar dacă nu eram în aceeaşi încăpere, se părea, iar ăsta nu era un lucru neapărat bun.

-Bună, am spus timidă când am intrat în clasa lui.

-Ai venit repede, remarcă el.

După ce am aruncat o privire în jur, am observat că eram singuri în clasă.

-Da, ce voiai să îmi spui? l-am întrebat naivă.

Alec îşi ridică privirea din hârtiile la care lucra şi se ridică de la catedră. Veni spre mine şi îmi vorbi în acelaşi timp.

-În viaţa ta să nu mai faci aşa ceva, m-ai înţeles? A fost stupid şi foarte riscant!

Iar începea.

-Ascultă, nu am chef de cearta ta, bine? Pot să îmi port şi singură de grijă.

-Nu eram prin preajma ta, a continuat el ignorând ce tocmai îi zisesem. Ştii foarte bine că atunci când eşti nervoasă sau când trăieşti emoţii mai puternice elementele pot să se manifeste şi fără invitaţia ta! Iar faptul că eram acolo era un motiv în plus să te abţii.

Bineînţeles că mi-am dat ochii peste cap.

-Ascultă, încetează cu toate astea, Alec. Începe să mă doară capul, pe bune. Să nu mai spun că într-o zi îmi spui că ţii la mine, altă dată mă ignori, apoi mă săruţi, ca în final să fii iar dur cu mine!

-Sunt doar îngrijorat pentru tine.

-Perfect, n-am nevoie de asta. Continuă să îţi faci jocurile de sudoku, profesore, eu m-am cărat să mă comport ca o adolescentă naivă şi fără pic de creier.

A dat să îmi spună altceva, însă eu am ieşit ca o furtună din clasă şi am trântit uşa în urma mea. Nu ştiu de ce reacţionasem aşa, probabil ca să nu invit elementele să se manifeste din nou asupra lui Alec. Era uimitor să vezi ce întorsătură o puteau lua lucrurile în doar câteva ore.

Toată agitaţia asta cu Alec şi Janine mă distrăgea prea tare, oricum. De aceea nici nu am sesizat-o pe Selena când încerca să îmi distragă atenţia din dreptul dulăpiorului ei. Aproape că am trecut pe lângă ea fără să o bag înseamă.

-Eşti acolo, Lindsay Lohan?

-Nu mă lua cu Mean Girls, i-am tăiat-o eu. Nu sunt într-o dispoziţie prea bună.

Am reuşit în sfârşit să o privesc în ochi pe Selena... şi am rămas uimită. Avea o sclipire ciudată în ochi, iar asta însemna un singur lucru.

-Dar cu tine ce s-a întâmplat? am tachinat-o eu.

-Nimic!

Numai modul în care m-a privit şi şi-a trecut mâna prin păr m-a făcut să cred mai mult în bănuielile mele.

-Nimic pe naiba! Lasă problemele mele, vreau să ştiu ce se întâmplă cu tine! Toarnă tot.

Începu să râdă. Am simţit şi eu imediat cum îmi dispăreau nervii, aşa că Alec era deja plecat din memoria mea. Ce se întâmpla cu Selena era noua mea „distragere”.