Cu cinci minute mai devreme
Era imposibil să îmi forţez mintea să se gândească la altceva după ce Teresa plecase de la mine de acasă, căci gândul la orice se putea întâmpla rău cu ea mă înebunea.
Oare e bine?
Gândurile nu îmi dădeau pace. Şi mie îmi păream mult prea sâcâitor, însă presiunea în sine era prea mare. Am aruncat o privire spre ceas, consultând micul obiect ticăitor de pe noptieră. Îmi indica că trecuse doar o jumătate de oră de când mă părăsise... şi nu aveam nicio noutate.
Nu voiam să par stresant, aşa că am înlăturat îndată gândul de a o suna. Până la urmă, trebuia să fie bine. Nu o cunoşteam pe Selena prea bine, dar îmi era clar şi limpede că n-ar fi lăsat-o să păţească nimic. Dacă nici măcar ea nu era în stare să o protejeze, atunci nu ştiu dacă ar fi putut s-o facă cineva.
Şirurile de gânduri nesfârşite îmi făceau capul să explodeze şi nu îmi mai dădeau pace. Încă odată, am încercat să le îndepărtez, dar am fost cu adevărat distras doar când mi-am auzit telefonul sunând.
Era telefonul fix de la parter. Am alergat în grabă să nu pierd apelul, în timp ce inima îmi sălta nebuneşte în piept. Dacă e ea? Nu are cine altcineva să fie. Îmi era clar.
Evident, nu mă aşteptam să mă înşel.
-Alexander Grigorovich la telefon.
Vocea uşor piţigăiată mă făcu să tresar.
-Alexu, bună.
Nu. Nu. Nu. Nu.
Oricine, dar nu ea.
-De ce mă suni? am cerut să ştiu.
-Mă dezamăgeşti. Faci nişte introduceri nasoale rău.
-Janine, am mârâit. Ce dracu' vrei? Nu pot vorbi.
De pe partea cealaltă a firului se auzi un chicotit, încât m-a făcut să consider ideea de a-i închide în nas.
-Alexu, vreau să te văd.
-Eşti beată? am întrebat-o. Răspunde-mi.
-Deci îţi pasă! strigă fericită. Ştiam eu.
Mi-am plesnit fruntea. Trebuia să închid... repede.
-Janine, este pentru ultima dată când îţi spun: Lasă-mă. În. Pace. O seară bună.
Am trântit telefonul la locul lui furios, uimit de propria mea reacţie. Ce mă schimbase în halul ăsta? De ce reacţionam aşa? Ce era în neregulă cu mine? Şi ce naiba se întâmpla cu Tessa?
Gândul la Tessa mă făcu să uit instant de Janine.
M-am aşezat pe fotoliul preferat al tatei, micşorând luminozitatea lampei. M-am lăsat uşor pe spate, uitându-mă pe tavan. Mi-era cald, din ce în ce mai cald. Firişoare umede îmi străbăteau spinarea, în timp ce fruntea mi se înfierbânta. Am ignorat senzaţia, aveam să opresc căldura mai târziu. Nu conta căldura acum, voiam să stau astfel pe spate, să mă gândesc, să aştept...
ALEC!
Vocea mult prea cunoscută îmi răsună speriată în minte, la un nivel prea ridicat ca să fie confundată cu imaginaţia mea. Legătura, m-am gândit instinctiv. Merge din nou...
Dar nu era aşa.
***
Cele cinci minute trecură...
CITEȘTI
Sclava destinului (#ID spin-off)
Science-Fiction*Acesta este un spin-off al seriei ,,I'm dead" (#ID), însă poate fi citit şi individual, nu conţine spoilere pentru seria anterior menţionată* Când Teresa Millow, o tânără adolescentă aflată în plină pubertate, se mută în micul oraş Kentwood, ia par...
