Jurnalul tipei cu parul albastru / R.M.

*TaeTae*

T A E

Dupa ce ii mustrasem putin pe cei doi, ma ridicasem de pe locu meu si am mers sa ii cumpar o ciocolata cu capsuni, deoarece stiam ca sunt preferatele ei.

Desi nu eram foarte apropriati ii stiam povestea de la bunica mea. Asa ca mai tot timpul cand o vedeam imi parea rau de ea, deaorece stiam cum ii sa fii ignorat de parinti si mai ales acum cand toata lumea o acuza de moartea fratelui sau desi trecuse deja un an tot ea era vinovata.

Dupa ce am ajuns inapoi la masa il rugasem pe Yoongi sa ma lese in locu lui si ca sa pot iesi pana afara cu Yoona.

- Ihm..Yona, ai vrea sa iesi pana afara cu mine.

-Amm...sigur.

Dupa ce au ajuns afara acestia s-au oprit la o banca carecera asezat sub un copac de ciresi.

- Uite…te-am chemat afara ca sa iti ofer asta.

- Eu nu o pot lua..

- Ba da o poti lua deoarece este un cadou care iti va mai ridica moralul, adica sper...

- Mm... Multumesc.

- Nu ai pentru ce.
- Stii, chiar nu e usor prin ce treci in special cu parinti...

-Dar...

- Chiar daca grupul nostru e numit "Bangtan Boy's" sau "batausi liceului" nu suntem chiar asa. Pe noi toti ne tine uniti un vins. Fiecare din noi are probleme pe care le putem rezolva sau pe care nu.
Fiecare din noi isi doreste ceva pe care din pacate nu le putem avea. De exemplu eu imi doresc sa primesc atentia parintilor mei, care m-au lasat in grija bunici  mele, desi nu spun ca ea ma trateaza urat dar cateodata mi-e asa de ciuda pe alti elevii care tot timpu vin cu parinti la fiecare eveniment organizat de liceu sau cand vrei sa ii spui "mama" acelei persoane care ti-a dat viata, dar te trezesti ca nu poti sa faci asta…

- Eu nu stiu ce sa zic...

- Nu trebuie sa zici nimic..

Dupa ce mi-am terminat ce am avut de zis, m-am intors cu spatele la ea deoarece nu vroiam sa ma vada plangand, insa acesta a facut exact la ce nu ma asteptam si anume ma imbratisat. Am ramas surprins, dupa ce am mai stat asa acesta se puse in fata mea si imi stersese lacrimile, dupa care imi spusese.

- Stii, eu chiar daca am o mama nu ii pot spune asa, insa persoanele ca tine nu se vor plange niciodata si isi vor creea propriul drum pe care nimeni nu va in stare sa faca la fel, deoarece asa oameni rari gasesti care sa nu se lase batut indiferent de situatie ce pur si simplu lupta pentru visul lui pe care si-l va indeplini. Viata mereu ne va lua o persoana sau doua dragi noua cu el, nu pentru a ne face suferim, viata face asta cu noi pentru a deveni mai puternic si nu un las fricos. Iar parerea mea ii ca persoanele ca tine sunt   niste prieteni extraordinari pe care nu ar trebui sa ii pierzi ce mai degraba ar trebui sa lupti pentru el.  Sper ca ti-am mai ridicat morarul.

*****
Hey lume!
Capitolu acesta era surpriza!
Stiu ca nu am mai postat de mult si am zis ca astept putin ca sa pot pune si capitolu asta.
Sper sa va placa!
Noapte buna! Va pup si va iubesc!!