Capitolul 22

1.3K 86 23
                                    



               Eram amândoi tolaniti pe jos, eu fiind peste el. Ma ridic instant.

                 - Nu te las sa pleci, spun el si ma ia de mana.
                
           - Nu plecam acasa, nu te mai crede atat de importanta, doar ma mut intr-o alta camera.

            - Care..  Nu mai sunt camere goale.
  
                - Am vorbit deja cu Jin, nu vreau sa-i deranjez pe Corina si Suga, asa ca voi sta cu el in camera.

                - Poftim..  Nu te las sa dormi cu el. Urla si ma strange tare de incheietura.

                 - Nu te-am intrebat. Si in plus  ai uitat ca la el in camera sunt doua paturi..  O sa dormim separat.

               - Nu te las, zice si ma strange si mai tare de incheietura. (Daca asa ceva ar fi posibil)  .

                 -Jimin ma doare, spun si incerc sa ma eliberez .

              Mi-a dat drumul si s-a uitat la urmele rosiatice pe care mi le facuse pe incheietura.

                  - Imi pare rau, spune si se apropie de mine pana ce dau in perete.

                   - Jimin....  Te..  Rog, spun si respir sacadat.

                    - Anelis...  Nu ma lasa..  Te rog...  Imi pare rau, dupa care imi mangaie obrazul.

               - Nu..   Tu nu ma...

             Nu mai apuc sa zis ceva ca Jin vine dupa mine.

           - Anelis am venit sa te ajut cu bagaju...  Cred ca va las.

              - Nu Jin stai, noi am terminat de vorbit. Spun si plec alaturi de el lăsându-l pe Jimin singur.

                

               Saptamana asta a trecut destul de greu...  Am vut sa par bine, radeam, ma distram. Am mers pe partie, am gatit alaturi de V pentru ca i-am promis. Totul a fost frumos, pe timpul zilei.. Dar noaptea nu puteam sa dorm, ma gandeam mereu la Jimin, lacrimile isi faceau apritia mereu..  Devenisem deja prietena cu ele.


               După saptamana aceasta..  Am ajuns intr-un final acasa.

             - O draga mea ai ajuns acasa?? Cu a fost ,nu ati facut nebuni cu Jimin nu-i asa. Zice mama razand.

               - Mami, incep eu sa plang si o iau un brate.

           - Ce ai patit draga, mea, spune si ma mângâie pe cap.

              Dupa ce i-am povestit totul.. Imi venea sa mor...mama ii lua parte.

                  - Draga mea..  Nu  este vina lui, era suparat, isi facea griji pentru tina, era si tris din cauza spuselor tale.

             - Deci nu pot sa cred...  Propria mea mama ii ia apărarea . Mama...  Nu mai zic nimic si alerg suparata la mine in camera.

    

             Vacanta a trecut, la fel si anul scolar.

           Era ciudat nu mai statea cu Jimin, l-am lasat in banca cu aia,iar eu am stat cu colegul meu .

       Imi era dor de el... A trecut, atata si pur si simplu nu puteam sa nu-l mai iubesc...  In fiecare seara ma gandeam la el, mereu il priveam pe ascuns.

Un Nou Inceput 💞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum