Magnetism

Capitolul unsprezece

Natalia s-a trezit buimacă. „Ce dracu am făcut aseară?!", se întrebă, frecându-și ochii. Odată ce s-a risipit ceața s-a ridicat cu repeziciune din pat. Din patul lui Jayden! „Ce am făcut, ce am făcut?" se tot întreba, învârtindu-se pe lângă patul în care brunetul domea buștean. Naty s-a oprit pentru câteva secunde să-l admire. Cum putea să nu-l admire când era pe jumătate dezbrăcat și arăta atât de bine? „Oare...?", gândul îi zbură către activități mai puțin decente care puteau avea loc în acel pat. „Nu. Clar nu. Mi-aș fi amintit..."

Durerea surdă de cap nu îi dădea pace, așa că după ce a făcut un duș rapid a poposit pe balcon cu o cană mare plină cu cafea neagră. Nu era tocmai pe gustul ei, dar trebuia cumva să-i vină de hac. Privea la soarele ce abia se făcea văzut printre zgârie-norii Los Angeles-ului, aruncând raze sclipitoare la întâmplare. Ușor, ușor i-au revenit și amintirile de seara precedentă. „Nu-mi vine să cred că am cedat în halul ăla... ar trebui să mă controlez mai bine. Maldita sea, no voy a beber jamas!", și-a promis ea, crezând că dacă nu va mai bea nu va mai avea astfel de căderi. De fapt, adevăratul medicament era fericirea. Trebuia să găsească fericirea.

- 'Neața! S-a auzit vocea lui Jayden din ușa balconului.

- Bună dimineața... i-a răspuns Natalia fără să se întoarcă spre el. Era rușinată de ceea ce l-a făcut să vadă cu o seară în urmă. E frumos astăzi... Zise încercând să-l facă să un deschidă acel subiect.

Jayden s-a sprijinit de balustrada balconului și a privit-o atent. Și-a dat seama că ea nu voia să vorbească despre lucrul care a făcut-o să plângă atât de tare așa că nu a vrut să o forțeze, dar și-a notat mental să o tragă de limbă la un moment dat, când va fi timpul potrivit.

-Este. Zise scurt și sorbi din cafea. Nu era nici pe departe la fel de bună pe cât o făcea el, dar a ales să tacă și să înghită având în vedere că nu avea niciun chef să facă el cafea.

-Auzi? Continuă el fără să se gândească de două ori înainte.

Natalia s-a uitat întrebătoare spre el, cu un zâmbet micuț pe buze. „Așa arată oamenii când se trezesc?", spera că nu-i curgeau balele, pentru că Jay era încă la bustul gol și îi părea absolut delicios. „Aburii alcoolului, Natalia, aburii alcoolului".

-În week-end o fostă colegă de la facultate se căsătorește și mă rog... eu mă ocup de fotografii și mna... mă gândeam dacă vrei să mergi și tu... Luke merge și el. Și April, desigur.

Natalia oscilă puțin. Era un fel de întâlnire? Adică era o nuntă! Nu te duci la o nuntă cu oricine, nu? Adică ar merge ca prieteni... cică. Ce voia băiatul ăsta până la urmă? Se juca cu ea? Privirea lui persuasivă aproape că nu accepta un „nu" ca răspuns. Jayden voia să o înveselească, să o facă să se simtă cu adevărat fericită, din moment ce se plânsese că a obosit să fie fericită când nu este de fapt. și nu putea uita lacrimile acelea amare care-i brăzdaseră chipul frumos. Nu putea. Trebuia să pună un zâmbet pe chipul acela.

Natalia era pe cale să-l refuze când Jayden spuse:

-E în Vegas.

-La dracu! Cu asta trebuia să începi! Normal că merg! Natalia sări de bucurie, stropindu-l pe Jay cu cafea.

-Scuze... zise în timp ce încerca să-i șteargă stropii fierbinți ce i se prelingeau în jos pe abdomen.„Pot să-i șterg cu limba?" Se întrebă urmărindu-i cum se rostogolesc jucăuși.

-E în regulă. Jayden a oprit-o înainte de a se excita și mai rău sub privirea ei ce-l devora. La propriu.

Mergând în bucătărie să ia un șervețel, Natalia a zărit telefonul lui Jay care vibra de nebun pe masă. S-a uitat la apelant și i l-a dus repede. „Tata" scria.