Magnetism

Capitolul șaptesprezece

Trăgând cu coada ochiului la Natalia, nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva a făcut o greșeală. Da, clar partea cu Cindy era o greșeală, dar Natalia nu arăta deloc ca cineva care se simte cu musca pe căciulă. Nu părea că se simte vinovată că s-a sărutat cu Billy, ceea ce-l făcea pe Jayden să se întrebe dacă nu cumva nu a văzut bine. „Nu, doar nu sunt așa de prost... am văzut bine." își spuse și se întoarse pentru a putea dormi, nu înainte de a mai arunca o privirea în dreapta lui, unde stătea o Natalia nervoasă, cu brațele încrucișate la piept și sprâncenele încruntate. A zâmbit pe ascuns și s-a pus la locul lui.

Natalia l-a surprins zâmbind și s-a întors țâfnoasă:
-Ce râzi? Ți se pare că e ceva amuzant?

Jayden a ales să nu-i răspundă, prefăcându-se că doarme. Trebuia să se gândească la o modalitate de a discuta cu Natalia despre cele întâmplate, dar după ce-i trecea durerea de cap.

Natalia meditase tot restul nopții la ceea ce se întâmplase. Refuza să creadă că Jayden s-ar încurca pur și simplu cu prima siliconată ce-i ieșea în cale. El nu era genul acela de băiat, era sigură de asta. Nu ar fi făcut asta dacă nu ar fi avut un motiv. Desigur, niciun motiv nu scuza ceea ce a făcut, dar totuși Natalia nu voia să renunțe la acel început de ceva dintr-o prostie. Jayden o făcutse într-un timp atât de scurt să simtă cu adevărat, să zâmbească cu adevărat, și nu voia să piardă asta dintr-o neînțelegere. Și-a adus aminte că a zis ceva de Billy... Imagini cu el și Cindy în așternuturi îi veniră în minte și se înfurie din nou.

Nici nu adormi bine Jayden, că fu trezit de vocea Nataliei ce cânta cât o țineau plămânii:
- Hit the road, Jack! Hit the road, Jack, and don't you come back...

-Ce dracu? Ce te-a apucat femeie? Lasă-mă să dorm! O molestă Jay, lucru care o ambiționa mai tare pe Natalia.

-Haideți cu toții: Hit the road, Luke!

-Cred că glumești... se lamentă Jayden, punându-și mâinile în cap.

Luke și April râseră și i se alăturară în mini-concertul ei. Curând toți trei fredonau melodia lui Ray Charles, dar și alte melodii de drumeție pe care le pusese Luke. Drumul era destul de lung și dura aproximativ patru ore dacă mergeau cu viteză constantă.

-Fac pipi. Anunță Natalia senină.

-Și unde ai vrea să faci? În mijlocul deșertului? Trebuia să faci înainte să plecăm.

-Nu te-a întrebat nimeni nimic. Luke, fac pipi!

-Natalia... chiar nu am unde să opresc acum. Ar trebui să fie un popas la câțiva km mai în față. ..

-Nu. Eu fac acum, oprește.

Dându-și ochii peste cap Luke a oprit pe marginea autostrăzii, rugându-se să nu treacă vreo mașină de poliție pe acolo că și-ar fi luat amendă atât el, cât și Natalia. Bineînțeles că nu avea nevoie la toaletă, voia doar să fie enervantă, deoarece încerca să se mențină ocupată pentru a nu-și aduce aminte de Jay și Cindy. A mers puțin mai în spatele mașinii, a petrecut un minut admirând peisajul ce i se întindea la picioare: șoseaua aproape goală ce traversa pustiul, cerul senin și soarele arzător ce pârjolea totul în jur, după care s-a întors la mașină.

-Nu ai făcut nimic. O admonestă Jay, dându-și ochelarii jos pentru a o scruta cu privirea.

-Poftim? De unde știi tu? M-ai urmărit când îmi făceam nevoile, ciudatule?

-Nu, dar crezi că nu am observat că ești obsedată de igienă și că-ți dezinfectezi mâinile mereu? Nu ai fi stat acum fără să folosești dezinfectantul.