Magnetism

Capitolul nouă

Orașul era destul de aglomerat pentru acea oră târzie, dar într-un fel Nataliei îi plăcea asta. Îi plăcea energía orașului, zumzetul acela continuu. Nu știa unde merge, dar bănuia că avea să se simtă bine. Cum altfel, doar era cu Jayden.

-Îmi spui unde mergem?

-O să vezi când ajungem acolo. Îi răspunse Jay, zâmbind.

Își luase în grabă aparatul de fotografiat și-l agățase de umăr. Nu apucase să verifice dacă mai avea baterie, însă spera să aibă. Numai gândindu-se la ce poze frumoase aveau să iasă îi venea să zâmbească. „Aș putea face un alt colaj... da, un colaj cu Natalia..."

Natalia a recunoscut drumul spre plajă, dar un a spus nimic, l-a lăsat să credă că-i face o surpriză. Era aproape patru dimineața, însă nu se simțea deloc obosită. Mergeau unul lângă altul și mâinile lor aproape se atingeau. Aproape.

Briza oceanului se simțea din ce în ce mai aproape, aducând cu ea un iz atât de cunoscut și iubit de către amândoi. Le plăcea amândorura să-și petreacă timpul pe plajă. Nataliei îi plăcea să se zbânțuie sub razele soarelui și în valurile jucăușe iar lui Jay îi plăcea liniștea unei plaje goale – așa cum era atunci.

-Mi-am dat seama că aici mergem. I-a zis Natalia în timp ce se așeza turcește pe nisip.

-Atât de previzibil sunt, ha?

-Ar fi trebuit să mă legi la ochi dacă nu voiai să recunosc drumul, deșteptule. Îl tachină Natalia, iar Jay luă loc lângă ea. Ce facem aici, totuși?

-Le oferim intimitate celor doi... și mă gândeam... mă gândeam că poate vrei să pozezi pentru mine... i-a propus Jayden timic.

-Goală? L-a întrebat Natalia, ridicând jucăuș din sprâncene.

Jayden a privit-o perplex pentru câteva secunde. Ce tocmai a spus fata asta?

Natalia râse pe înfundate și îl împinse ușor cu umărul.

-Ce față! Stai liniștit, slabe șanse să o vezi pe această zeiță goală prea curând. Zise și își trecu mâna prin păr, mândră.

-Câtă modestie... mă uimești. O ironiză Jayden, deși nu o putea contrazice...

Și-ar fi dorit să o vadă goală? Jumătate din el zicea „DA!", iar cealaltă, mai inteligentă, spunea un nu categoric. O plăcea și așa mult prea mult, era ceva la ea ce-l atrăgea... ca un magnet. O privea și își imagina că dacă ar vedea-o goală nu ar mai rezista prea mult fără să încerce ceva. Nu era vreun obsedat sexual. Ba chiar își limitase contactele de acest gen la cât era „fiziologic necesar" să zicem așa. Și atunci era beat și nu-l atrăgeau prea mult partenerele de-o noapte. Nu s-a mai lăsat atras de nicio fată după Caitlin. Nici măcar fizic, darămite să se îndrăgostească. Nu-și mai putea permite un astfel de lux. De ce s-ar mai îndrăgosti? Adică, era clar pentru el că toate-s la fel, că toate vor ceva anume. Toate aveau privirea aceea perversă pe care o avea Caitlin. În toate o vedea pe ea. Fiecare avea ceva ce-i aducea aminte de acea femeie care i-a făcut inima bucățele. Toate, mai puțin Natalia.

Natalia era ceva ce nu mai văzuse. În privirea ei vedea inocență, bucurie... atitudinea ei, gesturile... toate erau sincere. Nu voia nimic altceva decât să trăiască momentul, să fie fericită.

Da, asta voia Natalia. Să fie fericită. În urmă cu mulți ani și inima ei fusese făcută bucățele. Ah, și cât de mici... a fost nevoie de psiholog, de multă muncă pentru a putea fi reconstruită. De fapt, ceea ce a făcut-o pe Natalia să stea întreagă a fost tăria ei interioară și iubirea ce o purta familiei sale, altfel, dacă ar fi fost o persoană slabă...