Magnetism

Capitolul trei

-Ți-am spus că trebuia să mă lași pe mine! S-a revoltat Jayden.

-Ei hai, că doar nu e vina mea. Crezi că eu am vrut să se întâmple asta? Acum ce facem?

Jayden acceptase oferta Nataliei de a merge cu ea în San Jose. Nu știa exact de ce acceptase, își spunea că o făcuse pentru că oricum mașina lui era încă în service și ar fi trebuit să meargă cu autobuzul ziua următoare. Dar chiar așa era, sau acceptase pentru că nu-și putea lua ochii de la brunetă? Condiția lui fusese ca el să fie lăsat la volan, dar după ce a fost făcut misogin nesimțit s-a resemnat și a lăsat-o pe ea să conducă, mai ales că Spark-ul roșu nu era o mașină tocmai pe gustul lui, prefera ceva mai puternic, care să mârâie la atingerea pedalei de accelerație.

Erau pe la jumătatea drumului, ploaia începuse să cadă mărunt din norii negri, iar pentru că era noapte Nataliei îi era din ce în ce mai greu să vadă șoseaua pe care mergea. Din fericire nu era foarte aglomerată, abia dacă mai întâlnea câte o mașină la câțiva kilometri. Desigur, furtuna de afară nu o împiedica pe Naty să fredoneze în surdină o melodie, iritându-l pe Jayden care se prefăcea că doarme, poate-poate așa s-ar fi simțit și ar fi tăcut din gură.

Ei nu i-a spus nimeni că nu are voce? Se intreba el în gând când, deodată, o frână brscă l-a proiectat cu capul de bord.

-Încerci să mă omori, femeie?!

Natalia era șocată, nu înțelegea ce s-a întâmplat.

-Îhî, chiar asta aveam de gând, cum ți-ai dat seama? L-a întrebat sarcastic.

Jayden și-a dat ochii peste cap, și-a luat de pe bancheta din spate (care i se părea a fi îngrozitoare, cu toate chestiile împrăștiate pe ea) hanoracul, l-a tras peste tricoul alb și a dat să coboare din mașină, însă Natalia l-a oprit.

-Stai! Ce faci?

-Mă gândeam să fac o plimbare mică... i-a răspuns și el cu sarcasm. Mă duc să văd ce s-a întâmplat, ce crezi că fac?

Natalia și-a pus mâinile în sân și s-a rezemat de spătar, lăsându-l să iasă în ploaie. Nu îi plăcea când oamenii erau ironici cu ea, sau când se răsteau la ea. Ce fusese în capul ei când îi propusese să meargă împreună? Ah, da, se gândise că dacă va fi blocată într-o mașină cu un tip sexy timp de câteva ore fi amuzant, dar tipul ăsta o călca pe nervi. Abia dacă scotea două vorbe și nu era nici prea glumeț. L-a privit în oglinda retrovizoare cum se învârte pe lângă mașină și cum, la un moment dat, și-a pus mâinile în cap.

Jayden inspectă rapid mașina și constată ceea ce deja bănuia. Șoferița tocmai făcuse pană... de așteptat, abia îl zărise pe el pe pod, dar să vadă o bucată de fier pe șosea... Și-a trecut mâinile prin păr, așa cum făcea mereu când era nervos sau agitat, lăsând să-i cadă câțiva stropi de apă pe față. Acum trebuia să schimbe roata...

A urcat în mașină iar Natalia l-a privit inspectativ. Clar arăta foarte bine, dacă era și mai deschis la minte era bărbatul perfect, se gândea ea.

-Ai făcut pană, Schumacher. A ironizat-o Jay, făcând-o să se încrunte.

-De parcă nu i se putea întâmpla oricui... ești atât de misogin... nu-mi vine să cred! Doamne, ce-o fi fost în capul meu?!

-Nu te mai plânge atât și hai să mă ajuți să schimb roata. Am nevoie de tine să-mi ții lumină.

Natalia s-a panicat brusc, știind că fpcuse o prostie.

-Ce? Ce-i cu fața asta? A întrebat-o Jay.

-Ăăă, apropo de roată... știi... aveam nevoie de spațiu în portbagaj și...