Magnetism

Capitolul douăzeci și unu

Au trecut mai bine de două luni de la nunta Paulei. Mai bine de două luni de când Natalia și Jayden se dăruiseră unul altuia și de când stăteau oficial împreună. Da, deși suspendarea Nataliei se terminase, Jay nu a mai vrut să o lase să plece, iar ei îi convenea de minune căci adora să se trezească în brațele lui în fiecare dimineață și mai ales să adoarmă lângă el în fiecare seară; învățase să mai gătească două-trei feluri de mâncare și câteva deserturi pentru a nu ajunge să consume numai alimente semipreparate și congelate și, de asemenea, se ocupase puțin de redecorat apartamentul.

În diminețile în care era liber, Jayden se trezea devreme, pregătea cafeaua, după care se întorcea în dormitor și aștepta liniștit ca iubita lui să deschidă ochii, jucându-se în părul ei sau făcându-i fotogrfii pe ascuns. Deasupra patului lor era așezat colajul cu pozele Nataliei de la malul oceanului din dimineața primului lor sărut.

-Ține minte, începu Natalia: fără complimente prea multe, fără holbat la părul ei și înghiți mâncarea chiar dacă nu-ți place, clar?

-Da, da... nu mă mai bate la cap! Sunt sigur că o să mă iubească, zise Jayden și se întoarse către Natalia imediat ce opri mașina la semafor. Doar sunt cel care îi iubește fiica seară de seară...

S-a aplecat spre ea și a plasat un sărut dulce pe buzele acesteia.

-Stai să audă tata despre asta... râse Natalia.

Cei doi erau în drum spre Santa Clara, orașul natal al brunetei, pentru a-i face cunoștință lui Jayden cu familia ei. Natalia nu avea emoții, știa că părinții ei aveau să-l îndrăgească, iar gemenii cu atât mai mult. Jay, pe de altă parte, deși nu voia să o arate, era foarte încordat.

O ploaie ușoară a început să ude parbrizul mașinii lui Jay.

-Ha! Deja-vu! Zise Natalia. Ultima oară când am fost împreună pe drumul ăsta și a început ploaia am făcut mare pană! Mai ții minte?

-Normal că țin, doar e ziua în care ne-am cunoscut. Diferența e că acum și dacă facem pană se rezolvă, deoarece eu sunt o persoană normală și am roată de rezervă... o tachină Jay.

Natalia i-a dat o palmă după ceafă.

-Bla, bla, bla... Și-a dat ochii peste cap și a revenit la rolul ei de DJ.

Jayden se obișnuise cu gusturile musicale ale Nataliei, care asculta foarte multă muzică latino. Ba mai mult, începuse să învețe și câteva cuvinte în spaniolă pentru a nu mai fi atât de paralel cu ce se cântă în cântecele respective.

Câteva melodii mai târziu și o oprire la benzinărie, cei doi intrau în Santa Clara, unde ploaia nu ajunsese, soarele strălucind pe cerul senin. Natalia fredona cu ardoare melodia lui Pablo Alboran – Solamente tu, răsucind de brățara azurie pe care o purta pe mâna stângă.

-Solamente înseamnă... singurătate? Întrebă Jay.

-Nu?! Înseamnă „doar". Solitud sau soledad înseamnă „singurătate". Îl lămuri Natalia.

-Păi cum? Solo și sola nu înseamnă „singur"? mă gândeam că solamente...

-Las-o baltă! Mai ai o groază de învățat. Râse Natalia de încruntarea de pe chipul lui. Fă dreapta aici!

După indicațiile Nataliei, în mai puțin de zece minute Jayden parca mașina în fața casei cu etaj a părinților ei. Mâinile îi tremurau puțin iar pe fruntea lui se puteau zări câteva firicele de transpirație.

-Ei hai, că nu te mănâncă! Îl împinse Natalia în umăr, iar Jay a clătinat din cap. Haide!

I-a plasat un pupic pe obraz după care a coborât din mașină, voioasă și cu zâmbetul întins de la o ureche la cealaltă.