Magnetism

Capitolul șapte

-Fie. Zise Natalia după câteva minute de tăcere. O să merg la tine. Dar... am o conditie.

Jayden a ridicat întrebător o sprânceană. Adevărul era că ar fi acceptat orice condiție, zâmbetul ce I se întinsese pe toată fața și golul ciudat din stomac erau dovada.

-Nu vreau să văd sau să te aud cu vreuna. Știi la ce mă refer... mă anunți și te las singur, dar nu vreau să am aceeași surpriză pe care am avut-o cu April. L-a avertizat ea. La începutul facultății își surprinsese colega de cameră într-o ipostază pe cât de pasională pe atât de scârboasă când o vezi la altcineva.

Jayden râse pe înfundate.

-De ce râzi, mă rog?

-Mă așteptam să zici să nu încerc ceva... cu tine, dar tu zici să nu mă vezi cu alta...

-Oh, prostuțule, dar ai avea mult de muncă pentru a obține ceva de la mine, așa că nu-mi pun problema asta.

Jay își mușcă buza și se încruntă privind-o pe brunetă cum se îndepărtează, mișcând lasciv din șolduri. Era o provocare? Pentru că mai mult ca sigur el a simțit asta în glasul și atitudinea ei. Mult de muncă... cum adică mult de muncă? Era genul ăla de voia să fie curtată, cucerită? „Revino-ți!" se certă el mental. Ce te interesează ce gen e? E femeie și asta spune tot.

Natalia a intrat in bucătărie unde a fost întâmpinată de mirosul micului dejun pregătit de Anna. S-a așezat la masă alături de cele două femei și în scurt timp s-a alăturat și Jay și au mâncat în liniște. Era o liniște plăcută, totuși.

-Mama, aș vrea să-ți spun ceva... spune Jessica, părând foarte serioasă.

-Imediat, draga mea, așteaptă o secundă.

Anna ieși zâmbitoare din bucătărie iar Jay și-a îndreptat atenția către sora lui.

-Ce vrei să-I spui?

-Vreau... vreau să-I spun despre mine. Zise ea, iar Natalia era putin confuză.

-Acum?! Ai înnebunit? Adică eu mă sacrific ca să o fac să zâmbească, joc teatru o zi întreagă... și tu vrei să o întristezi?

Natalia s-a încruntat. Ce mare sacrificiu făcea, așa neplăcut era să se prefacă puțin? Nu era ca și cum s-ar fi sărutat sau ceva... doar s-au ținut puțin de mână și și-au zâmbit... nu era obișnuită să fie refuzată de băieți. În general ea îi refuza.

-Jayden... dar nu mai suport. Mă presează mereu „când îți faci și tu un iubit?", „când îmi faci și mie un nepoțel?"...

-Te înțeleg, dar cum crezi că ar accepta faptul că tu ești gay? Adică nu e ca și cum ar fi o încuiată, dar... nu știu ce să zic...

Deci ăsta era marele secret... gândi Naty.

-Jessica, scuze că mă bag, zise ea, iar Jessica a privit-o urât. Cred că ar trebui să-i spui, chiar cred asta, dar consider că ar trebui să aștepți să fiți doar voi două. Spune-i sincer ce simți și s-ar putea să fii surprinsă. Pare o femeie foarte înțelegătoare.

În momentul acela a intrat Anna, ținând în mână o cutiuță neagră pe care i-o întinse zâmbind Nataliei. Aceasta a luat-o timid și a deschis-o, rămânând cu gura căscată când a văzut conținutul ei.

-Anna...

-Îți place? Nu voiam să te las să pleci cu mâna goală, și m-am gândit că ți-ar plăcea.

-E superbă i-a răspuns Natalia, scoțând cu mâna treburândă brățara din cutiuță.

Era o brățară finuță, argintie încrustată cu niște pietre micuțe, de formă rombică și de un albastru intens.