Magnetism

Capitolul cincisprezece

Noaptea a trecut destul de greu pentru Jayden. Nu voia să o lase singură pe Natalia, dar nici să-i propună să doarmă împreună; ar fi fost prea repede și chiar nu-și dorea să facă vreo gafă în relația aceasta. A mângâiat-o tandru pe creștet până a adormit, i-a sărutat delicat buzele fără să o trezească, după care s-a retras în camera lui, reflectând la povestea tristă a Nataliei și la puterea ei de a trece mai departe. Nici măcar nu-și putea imagina să se întâmple așa ceva cu sora lui, cel mai probabil ar lua-o razna.

A doua zi a mers la studio pentru o ședință foto după care și-a croit drum spre cafenea. Stând singur o perioadă a început să caute pe internet informații despre Luna. Era intrigat, ce ar fi putut determina o fata de șaptesprezece ani să-și pună capăt zilelor și cum de poliția nu a făcut mai multe pentru a desluși acest mister? A găsit articole cu ea din ziarele locale, fotografii... i se făcuse pielea de găină privind-o. Semăna atât de mult cu Natalia lui. Le salvă pe toate într-un folder și închise laptopul deoarece cafeneaua începea să se aglomereze, iar el voia să cerceteze în liniște această problemă.

Natalia s-a trezit urât în acea dimineață. O visase pe Luna. O visase vie și fericită. Se făcea că Luna alerga desculță pe plajă, apa oceanului scăldându-i tălpile iar razele soarelui mângâindu-i chipul zâmbitor. Natalia stătea pe un prosop, uitându-se la ea cum se alinta precum un copil.

„-Haide, Naty, nu mai fii posacă!" A strigat-o Luna, agitându-și mâinile în aer. „Trăiește-ți viața, nu mai sta acolo!"

Natalia i-a zâmbit amar și a clătinat din cap, iar Luna a ignorat-o, continuând să se joace la malul apei.

„Eu sunt fericită dacă și tu ești." I-a spus, după care a dispărut in apele deodată învolburate ale oceanului.

-Luna? Strigă Natalia după ea. Luna, întoarce-te! Luna!

Strigătele i-au fost oprite de Luke, care a scuturat-o de umăr până ce s-a trezit.

-Hei, ești bine? Cred că ai avut un coșmar...

Natalia se frecă la ochi și își strânse brațele în jurul trupului pentru a diminua din senzația de abandon, de goliciune din sufletul ei. Făcu o grimasă și spuse cu glas răgușit:

-Cred că o să am un coșmar dacă mai stai mult așa în fața mea. Yuck.

Era sarcastică. Luke a ieșit grăbit din baie când i-a auzit strigătele, așa că purta doar un prosop în jurul taliei. Nu arăta deloc de coșmar, dar Nataliei îi plăcea să-l tachineze.

-Știu că mă visezi, senorita. Zise el și ridică din sprâncene.

-Cum să nu... murmură Natalia. Sunt bine, oricum, mulțumesc că m-ai trezit.

-No problem. Strigă Luke din bucătărie. Eu trebuie să plec, dar o să vină April cam în... 20 de minute să mergeți să vă luați rochii sau cam așa ceva.

-O Doamne! Se agită Natalia sărind din pat. Așa e!!! Ne trebuie rochii pentru nuntă. Mergem în Vegaaaas! Se cocoță pe blatul de la bucătărie și își turnă o cană de cafea delicioasă pregătită cu grijă de iubitul ei.

-Mergem în Vegas, mergem în Vegas! Se maimuțări Luke prin bucătărie în timp ce înfuleca dintr-o brioșă, zeci de firimituri căzându-i pe pieptul dezgolit și pe jos.

-Yuck!!! Îl mustră Natalia. Îți cad firimituri din gură. Ce scârbos, doamneee.

Lucas râse, mai multe bucăți de brioșă amestecate cu salivă căzându-i pe jos, unele dintre ele aterizând pe Natalia.

-Doamne, ești groaznic!

A sărit de pe blat și a mers la baie pentru a se curăța. A decis că un duș i-ar prinde bine, mai ales că trebuia să plece în oraș. Când a ieșit „Luke cel scârbos" nu mai era în apartament, locul lui fiind luat de April care dădea cu mătura în bucătărie.