Magnetism

Capitolul douăzeci și șase

Nouă ore și jumătate trecuseră de când s-au întors de la secția de poliție și încă nu primiseră niciun răspuns. Jayden simțea că înnebunește. Oboseala își spunea și ea cuvântul, fiindu-i greu să rămână treaz, dar încăpățânându-se în continuare. Nici nu mai știa de când era treaz. Își simțea capul din ce în ce mai greu și fel și fel de scenarii i se derulau în minte. De la cum l-ar înfrunta pe tatăl lui la posibilitatea ca acesta să nu fie totuși vinovat de nimic.

Natalia mersese la doctor să-i spună suspiciunea ei privind intoxicația atropinică, iar medicul a promis că va face mai multe investigații în acest sens. Era în mașină, odihnindu-se acolo. Jayden o trimisese acasă, dar ea nici nu a vrut să audă de așa ceva. Totuși amorțise pe scaunele inconfortabile ale spitalului și o durea spatele, așa că a preferat scaunul moale al mașinii. Asculta o melodie lentă și se bucura de razele soarelui ce-i mângâiau chipul. Nu dormea, îi era greu să doarmă în astfel de situații, dar nu-și pierdea speranța că totul va fi bine și avea încredere în medici.

O bătaie în geam a făcut-o să tresară și să privească nedumerită în jur. Însuși Michael Morris o privea de dincolo de portieră cu o sprânceană ridicată. Natalia a încercat să-l ignore, însă fără succes. După câteva clipe stânjenitoare, Naty și-a făcut curaj și a coborât din mașină, dar nu înainte de a opri radioul și de a lua cheile din contact.

S-a postat în fața lui și l-a privit sfidătoare.

-Mă mir că încă mai e mocofanul ăsta cu tine, prințeso. Nu prea pare de nasul tău, zise Michael studiindu-i chipul cu atenție.

Natalia a simțit cum i se face greață și aproape că a vomitat pastele de mai devreme direct pe pantofii lui scumpi.

-Încerci tu, tataie, să mă combini și pe mine, dar nu-ți merge. Nu ți-a ajuns câte i-ai făcut lui Jay? Cât tupeu poți să mai ai?

Michael a pufnit, se aștepta la reacția aceasta a ei. De fapt nici nu încerca să „o combine", ci doar să o tachineze puțin. Îi plăcea firea ei.

-Cum spuneam, Jayden nu-i de nasul tău. Ție îți trebuie un bărbat mai... nu știu cum să-ți zic... mai „bărbat".

-Nu știu care e scopul tău de fapt, dar așa, pentru informația ta: e foarte „bărbat". De fapt sunt sigură că e mai bărbat decât ai fost tu vreodată în viața ta.

-Ești așa sigură, o întrebă Michael? Nu vrei să încerci, totuși, înainte să faci o afirmație atât de dură pentru orgoliul meu?

Nataliei i-a luat câteva secunde să înțeleagă aluzia lui pentru că niciodată în viața ei nu s-ar fi așteptat ca tatăl iubitului său să-i facă o astfel de propunere indecentă și atât de nelalocul ei. Mai întâi a căscat ochii, de parcă ar fi putut să vadă că totul era o glumă proastă. În schimb a văzut un rânjet tâmp și atunci a simțit că dă pe afară de furie. S-a încruntat și cu toată forța și-a lipit palma de obrazul lui drept, ștergându-i rânjetul de pe față.

S-a simțit atât de bine făcând asta. Parcă se răzbunase pentru tot răul produs lui Jay, pentru ce-i făcuse Annei, pentru că a dezamăgit-o pe Jessica, pentru că și-a permis să vorbească așa cu ea. S-a simțit atât de bine încât a zâmbit și a ridicat și cealaltă palmă pentru a-l lovi. Voia să-l lovească la nesfârșit de parcă fața lui cerea palme.

Bineînțeles că Michael nu a permis acest lucru. Era deja furios pentru palma primită, dacă Natalia mai reușea să-i dea una, nu s-ar fi terminat prea frumos. Oricum Michael i-a prins închietura mâinii și a împins-o până ce aceasta s-a lovit cu spatele de mașină.

-Ascultă-mă bine, fetiță! O singură dată să mai indrăznești să ridici mâna... ce zic aici, o singură dată să mai îndrăznești să-mi răspunzi necuviincios și ai să vezi tu atunci răutate.

Natalia a strâns din dinți. Nu voia să-i arate cât o durea de fapt mâna și spatele deja fragil. Și-a mușcat interiorul obrazului pentru a-și ține gura închisă.

-Tu auzi ce zic eu, strigă Michael la ea, sau cumva ți-a mâncat pisica limba?

Morris a fost prins de umăr de o mână puternică și fermă și s-a întors instinctiv, pregătit să-și înfrunte fiul. În locul fiului său, a dat cu ochii de un bărbat mai înalt ca el și mai masiv, cu câteva fire de păr grizonat pe la tâmple și o pereche de ochi pe care nu-i mai văzuse de foarte mult timp.

-Joseph, frate, cât mă bucur să te văd!

Joseph nu era mișcat de afecțiunea ce o arăta fratele lui. În schimb era destul de derutat de scena ce s-a derulat în fața lui mai devreme.

-Și eu mă bucur, frate. Totuși, ai bunăvoința să-mi spui ce ai cu biata fată?

Abia atunci Michael a realizat că încă ținea strâns încheietura Nataliei și i-a dat drumul în scârbă.

-Ah, cineva trebuie să o învețe bunele maniere pe javra asta mică.

Atât Natalia cât și Joseph au făcut ochii mari de uimire la auzul lejerității cu care a jignit-o. Joseph l-a prins ușor, dar autoritar de gulerul cămășii.

-Cred că tu ar trebui să-ți amintești bunele maniere, Michael. Nu cred că părinții noștri, odihnească-se în pace, te-au învățat să te comporți așa cu o fată, cu atât mai mult cu cât ar putea să-ți fie noră curând.

Natalia a roșit. Se simțea bine că Joseph îi luase apărarea și era totuși rușinată de faptul că acesta a rostit cuvântul „noră". Nu se gândise cu adevărat la asta până atunci, totuși Joseph vedea iminentă o căsătorie între acești doi copii. Văzuse ceva între ei; ceva palpabil, real, măreț.

-Vă cunoașteți?

Brusc Michael era rușinat de faptul că fratele lui îl văzuse comportându-se așa cu ea, dar tot nu-i părea rău, trebuia să o învețe minte.

-Da. I-a răspuns Joseph scurt. Natalia, Jayden e înăuntru? Am vești.

-Da, da, e înăuntru. Spuneți-mi, vă rog, care e rezultatul?

-Ați avut dreptate. Ceaiul era plin de mătrăgună. Cineva a încercat să o otrăvească pe Anna.

Michael a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare și cum cade fără oprire într-un abis întunecat. Dacă se descoperea adevărul toată cariera lui se ducea pe apa sâmbetei. Toată viața lui s-ar distruge, de fapt. Și când se gândea că toată prostia asta fusese doar ideea lui Caitlin îi venea să se ia cu mâinile de cap.

-Ce tot spui acolo, frate?

-Copii au venit azi la secție să ceară niște analize de laborator. Aparent instinctele nepotului meu sunt foarte bune, cred că de la mine a moștenit asta.

Michael a râs amar.

-Termină cu prostiile. De ce ar încerca cineva să o omoare pe Anna. Ce motiv ar avea?

Și-a ferit privirea de a lui Joseph și se juca agitat cu butonii de la cămașă, câteva picături de sudoare formându-i-se pe frunte. Natalia a observat aceste detalii. La fel și Joseph.

-Merg să vorbesc cu Jayden. Mă conduci, o întrebă acesta pe Natalia?

-Bucuroasă.

A aruncat o uștimă privire urâtă către Michael și a călcat pe urmele lui Joseph spre intrarea în spital. Atmosfera din lift era tensionată. Joseph ar fi vrut să spună cu voce tare ce gândea, însă nu voia să facă vreo gafă. Cu toate astea nu s-a putut abține.

-Doar nu credeți că M...

Natalia nu l-a lăsat să-și termine propoziția, dându-și seama că era destul de greu pentru el.

-Ba da, asta credem...