Scuzati de intarziere dar a intervenit ceva si ... nah .
~ Zappy povesteste ~
Se pare ca doamna Bena se simte mult mai bine acum ca a primit ingrijirile spitalului dar acum urmeaza cea mai grea parte , sa o convingem sa faca operatia . Nu este usor caci ea nu este genul de om care sa aiba incredere in doctori , mai ales ca mama adoptiva ( sa spunem ) a lui Zappy a murit intr-un spital , a fost nevoie sa o adoarma pe doamna Bena ca sa i se poata administra tratamentul .
- Ce o sa ne facem , Xander?! intreaba Zappy plimbandu-se in stanga si in dreapta de-a lungul holului .
- O sa gasim noi un mod de a o convinge . se opreste si vine in fata mea .
- Si cum crezi ca ii voi zice singurei persoane ramase din " familia " mea ca trebuie sa faca o operatie groaznica dupa care ar trebuii sa poarte o proteza nenorocita pentru tot restul vietii sale ?! Imi este foarte greu , sa stii ! zice suparata dupa care expira usurata si isi propteste capul de pieptul meu .
- Gata iubire , o sa fiu cu tine .
- Stiu , multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine , albastrel.Haide sa mergem acum inapoi , nu vreau sa o las singura in camera aia alba , parca e salon de nebuni .
Aprob din cap si deschidem us incet , strecurandu-ne inauntru unde o vedem pe doamna Bena stand in șezut in mijlocul patului ca si cum nu ar avea nimic , privind plictisita peretele .
~ Zappy povesteste ~
- Bena ?! ... Te simti bine ? ma duc langa ea si imi asez o mana pe spatele ei , primind un zambet de la aceasta .
- Ma simt bine , fata mea .
- Atunci de ce privesti peretele in modul acela ?
- Ma gandeam la Dennis al meu ...
Dennis ? Nu a mai vorbit de mult despre el . Inteleg ca inca e dureros pentru ea dar de ce se gandeste acum la fiul ei ? De ce in circumstantele in care se afla ?
- Cred ca Dennis si tatal sau ar fi fericiti sa ma vada , i-am lasat singuri prea mult timp .
- Nu vorbii asa ! Ei nu ar dorii ca tu sa patesti ceva !
- Eu nu mai am nimic de facut aici , fata mea .
- Dar eu ? Cum ramane cu mine ?! imi pun mana la inima din cauza sentimentului rau ce il simt .
- Tu o sa fi bine ! isi intoarce fata spre mine fara sa se opreasca din zambit .
- Ba nu ! Am nevoie de tine !
- Il ai pe Xander acum , treaba mea de a te proteja s-a terminat . Cred ca Xander o sa te iubeasca lafel de mult ca mine .
- O sa lupti ca sa scapi de cancer ! O sa te operezi !
- Ce rost mai are ? Daca nu o sa mor de cancer atunci o sa mor pe mana doctorilor .
- Mama a murit din alte cauze , nu din vina doctorilor. Ei au facut tot ce au putut. Te rog , opereaza-te !
- * oftat * Bine , oricum nu mai am nimic de pierdut . Daca traiesc te am pe tine iar daca mor o sa ajung langa Cleto si Dennis .
- Iti multumesc ca esti de acord cu operatia .Te iubesc , Bena ! o imbratisez strans
- Si eu te iubesc , Zappy ! imi mangaie bland parul
Imi intorc privirea si il vad pe Xander ce ne priveste cu un zambet dulce pe buze .De ce trebuie ca baiatul asta sa fie atat de dulce ?! Tot ceea ce face , felul cand zambeste , cum vorbeste , privirea lui , totul , pur si simplu sunt perfecte , el e atat de perfect incat nu imi vine sa cred cat de PERFECT e .
