Capitolul 59: Înmormantare

996 44 19
                                    

  Nu stiu cat de bun o sa fie capitolul acesta. Coincidenta? Duminica a fost inmormantat nasul mamei mele. Nu, capitolul nu este despre el sau pentru el.

  Lola este ( daca va aduceti aminte din cealalta carte) sora lui Lucky. Amandoi sunt cateii lui Hachi si Zolt. Lucky este German Shepherd iar Lola este Husky, exact ca Hachi. Nu stiu daca e posibil sa faci pui asa.. insa in cartea mea este.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   Am ajuns insfarsit in fata usii, oprindu-ma cu mana pe clanta ca sa-mi trag sufletul. Aud plansete venind din interiorul casei, plansetul ascutit si plin de durere al mamei. Stiu ca bunica Bena era o persoana foarte importanta din viata mamei, la naiba, bunica Bena a fost printre cele mai importante persoane si din viata mea.

   Cand insfarsit imi fac curaj sa deschid usa, observ ca toate rudele noastre se afla inauntru. Mike ma observa intrand si vine spre mine, frecandu-si fata obosit. Acesta isi pune o mana pe capul meu, zambindu-mi usor.

  -Mike, unde e mama? in intreb ingrijorata.

  -Tata a fost nevoit sa sune la salvare, mama a inceput sa se simta rau asa ca i-au dat un calmant. Tata a spus sa incercand sa ne linistim si sa o lasam pe mama sa se odihneasca, mai tarziu au sa pregateasca impreuna toate cele necesare pentru inmormantare. imi explica acesta, chemandu-ma apoi cu el pana in bucatarie.

  - Mike, cand o sa aiba loc inmormantarea? ma asez pe un scaun cat acesta scoate doua doze de Pepsi din frigider.

  De parca nu-i destul de frig afara

   - Maine. desface acesta o doza, dandu-mi-o. Au spus ceva despre o dorinta a bunicii Bena de a fi inmormantata langa cealalta bunica a noastra. se aseaza acesta pe scaunul alaturat, desfacanu-si doza.

   -Mike, imi este frica. ii spun sincer, incercand sa-mi retin lacrimile.

   -Nu-ai de ce, Jade, stii cat de mult ne-a iubit bunica Bena, nu ar fi cinstit din partea ta sa spui ca iti este frica de ea acum ca nu mai este in viata. se incrunta fratele meu, dand din cap dezaprobator .

   - Nu ma refeream la faptul ca imi este frica de ea ci imi este frica de faptul ca nu mai este printre noi, ca nu o sa mai putem sa o vedem sau sa vorbim cu ea niciodata! ma intorc cu fata spre el, dand drumul lacrimilor. Mike, bunica Bena a fost o persoana atat de speciala, imi dadea mereu sfaturi si ma ajuta cand aveam nevoie de ceva. Stii... O sa imi lipseasca foarte mult bucuria pe care o imprastia in jurul ei, o sa-mi lipseasca imbratisarile alea calde ale ei ce ma faceau sa ma simt cea mai iubita si protejata persoana de pe pamant. imi sterg lacrimile cu dosul palmelor dar alte lacrimi le inlocuiesc instantaneu. Pe mine cine o sa ma imbratiseze de acum ? Cine de pe pamantul asta mai are imbratisari ca ale bunicii ?! fara sa-mi dau seama imi ridic vocea, punandu-mi repede palma peste gura, nevrand ca mama sau tata sa ma auda. 

  Tot ce face Mike e sa se uita la mine cu niste ochi mari si indurerati. El, spre deosebire de Jake, mai are momente in care se poarta ca un frate adevarat. Acesta isi lasa jos doza, punandu-si o mana in jurul umerilor mei ca sa ma aduca aproape de pieptul sau cat cu cealalta mana imi sterge lacrimile de pe un obraz. 

   -Jade, imi pare rau ca in ultimul timp nu am fost aproape de tine si de cei din familie in general, insa o sa intelegi cand ajungi de varsta mea, daca nu chiar mai devreme. imi mangaie acesta obrazul, tragandu-ma apoi usor de el, incercand sa ma faca sa ma opresc din plans, sau cel putin sa zambesc cat de putin insa acesta ofteaza cand vede ca plang cu aceeasi intensitate. Of, micuto. isi aseaza obrazul pe capul meu. Promit ca de astazi o sa fiu un frate mai mare mai bun pentru tine si pentru idiotul de Jake. Haide, ia doza si fugi in camera, Lucky te asteapta de ceva timp.

Dragoste neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum