Capitolul 42 .

3.3K 183 5
                                    

Nu mai rezist ceea ce se întâmplă ! Ii vad peste tot si ii aud cum plâng după mine . Inima îmi bate cu putere cat ma așez pe una din băncile din parcul in care ma aflu .

- Aau ! aud un țipăt ascuțit si vad cum o fetiță de vre-o 6 ani s-a împiedecat aproape de banca unde ma aflu .

Ma ridic si merg sa o ajut , ridicând-o in brațe . Ma îndrept iar spre bancă si o așez pe fetiță jos , luând o batistă din buzunar ca sa ii șterg noroiul de pe genunchi .

- Multumesc . spune aceasta încercând sa nu mai suspine .

- N-ai pentru ce , păpușico . ii arunc o privire rapidă dar apoi o privesc iar .

Are niste ochi foarte negrii si părul blond .

- Cum te numești ? o întreb fara sa pierd contactul vizual .

- Jade . răspunde aceasta .

Corpul îmi amorțește si îmi vine sa o îmbrățișez , sa o duc acasă si sa fim fericiți dar apoi ma lovește o întrebare .

- Unde e Jake ? o prind de mânuțe si o privesc îngrijorată .

- Cine e Jake ? întreabă ea confuză .

- Fratele tau . Unde este ? Unde ați fost atâta timp ? îmi pun mâinile pe umerii ei .

- Jade ! se aude vocea unei femei care vine repede spre noi . Haide sa mergem acasă ! ii pune o mana pe spate , incurajand-o sa se ridice cat ma privește insistent . Buna seara !

- Buna seara ! ii urez de asemenea . Nu știți unde e Jake ? Il caut de o oră . o întreb pe femeie .

- Fiul dumneavoastră ? Daca s-a pierdut ar trebuii sa mergeți la politie . Nu e normal sa dispară de o oră .  o ia de mana pe Jade si se îndepărtează .

Parul lui Jade devine brusc roșcat . Cum e posibil așa ceva ?! Era blond mai devreme , sunt sigură !

Îmi frec ochii si îmi dau drumul pe iarbă , sprijinindu-mi capul de bancă .

- Ce se petrece cu mine... ? șoptesc pentru mine .

Telefonul îmi vibrează in buzunarul blugilor , facandu-ma sa tresar . Îmi scot telefonul si vad ca Xander ma sună insa nu am de gând sa ii răspund . Stiu ca o sa vină de-n dată sa ma duca acasă , lăsându-mă sa lenevesc in pat ca o legumă cat copii mei sunt disparuti .

Ii dau ocupat apelului dar înainte sa apuc sa bag telefonul la loc , acesta începe sa vibreze iarăși , de data asta din cauza unui mesaj .

"Xander : Zappy , nu este amuzant ceea ce faci tu acum ! Haide iubito ,raspunde la telefon si spune-mi unde esti ca sa vin după tineToți sunt foarte îngrijorați.  "

Îmi pare rău iubitule insa nu ma pot întoarce acum acasă , nu cat copilașii nostrii sunt acolo undeva si au nevoie de mine , de noi !

Ma ridic si îmi continui drumul inca câteva ore in căutarea gemenilor insa nu e nici urma de răpitori .

Este atât de întuneric afară ca abia mai pot sa vad pe unde merg dar asta nu ma oprește din mers .

O stare ciudată pune stăpânire pe mine . Lacrimile încep sa îmi cada pe obraji in jos dar brusc îmi vine sa râd de mine , si asta si fac , dau drumul unui râs puternic , un râs trist si in acelaș timp amuzant . Râd de mine , de felul in care am ajuns , de viața asta ce ma torturează non-stop cu vesti si întâmplări pur si simplu groaznice .

- De ce nu pot sa mor odată ?! spun prin râsete si suspine . M-am saturat de toată durerea asta !

Deja devin patetică , slabă si pot sa spun ca încep sa devin nebună . Toate din cauza evenimentelor neplăcute din ultimii ani .

- Nu ai voie sa mori . aud vocea lui Xander in spatele meu după care simt două brațe puternice in jurul taliei mele . Noi toti avem nevoie de tine , copii noștri au nevoie de tine , eu am nevoie foarte mare de tine . Ești singura persoana care ma face sa fiu cu picioarele pe pământ , care ma face sa rezist veștii ca gemenii au dispărut .

- Xander , nu mai sunt eu ! Ma simt așa de diferită ! Ma simt de parcă înnebunesc ! îmi prind parul in pumni . Vad copii peste tot , ii aud plângând după mine , înnebunesc de-a binelea si oamenii continua sa o spună !

- Ești doar disperată sa ii găsești , te înțeleg , si eu sunt . Trebuie sa ne susținem unul pe altul pana când lucrurile devin la normal si asta înseamnă ca nu poți sa fugi de acasă ! Am fost foarte îngrijorat . Am crezut ca te-am pierdut si pe tine !

- Scuze ... Parca ma sufocam in camera aceea . ma scuz , începând sa îmi revin si sa ma opresc din plâns si râs .

- Totul e ok acum , te-am găsit si asta e cel mai important ! Promite-mi doar ca nu o sa o mai faci , da ?

- Promit .

- Bine . Haide acasă . Ai nevoie de un somn de urgență ! îmi sărută buzele , conducandu-ma spre mașină sa parcata peste drum .

************************************************************************

Dragoste neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum